2 intrări

18 definiții

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, scr. jaglika.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă de pajiște din familia rozaceelor, cu tulpină solidă și cu inflorescență de floricele albe sau roz-albe parfumate (Vemaria). Din treacăt ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Frunză verde trei aglice. ȘEZ. IV 142, Foicica de aglică, Pivnicioara-i mititică. Cîrcimăreasa frumușică. TEODORESCU, P. P. 331.

AGLÍCĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).

aglícă (a-gli-) s. f., g.-d. art. aglícei; pl. aglíce

aglícă s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. aglícei; pl. aglíce

aglícă sf [At: HEM 515 / V: -íce, -íciu, -íș, agríce, iglíce, oglíce / Pl: ~ice / E: bg aгликa, srb jaglika) Planta erbacee Spirea Filipendula, din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau roz-albe, parfumate, dispuse în inflorescențe.

AGLÍCĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp.

AGLÍCĂ s. v. ciuboțica-cucului.

aglícă (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.

AGLÍCĂ ~ce f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

aglică f. plantă cu flori albe și cu miros plăcut de portocale, numită în Mold. teișor (Spiraea filipendula). [Serb. IAGLIKA].

aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGLICA, f. (AO X 129), < subst.

AGLÍCĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) feríce, ferigeá, oglíce, teișór, barba-cáprei, ferecă-álbă, floarea-soarelui-de-cîmp.

aglícă s. v. CIUBOȚICA-CUCULUI.

aglícă, aglici, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica-cucului, țâța-vacii (Primula elatior Hill) (Borza, 1968: 137; Vadu Izei). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER, MDA).

aglícă, -i, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica cucului, țâța vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). – Din tc. aklik „albeață„, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER).

Intrare: Aglica
Aglica
nume propriu (I3)
Intrare: aglică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agli aglica
plural aglice aglicele
genitiv-dativ singular aglice aglicei
plural aglice aglicelor
vocativ singular
plural