4 intrări
57 de definiții
din care- explicative (33)
- morfologice (11)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACĂȚA vb. I v. agăța.
ACĂȚA vb. I v. agăța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACĂȚA vb. I v. agăța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGAT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2. (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agată s. f.] – Din fr. agate.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGAT, agate, s. n. 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2. (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. [Var.: agată s. f.] – Din fr. agate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGATĂ s. f. v. agat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGATĂ s. f. v. agat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGATĂ s. f. v. agat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ♦ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acăța vi vz agăța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agat [At: MACEDONSKI, O. I, 66 / V: ~ă / Pl: ~e / E: fr agate] 1 sn Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. 2-3 sn (Șip) Bijuterie (sau obiect) din agat (1). 4 sf (Îf ~ă) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agată sf vz agat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agăța [At: ISPIRESCU, L. 212 / V: (înv) acă- / Pzi: agăț / E: ml *accaptiare] 1 vt A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna, a spânzura. 2 vt A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoană (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ ACAȚ sm. Trans. 🌿 = SALCÎM [ung. a k á c < germ.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACĂȚA (acaț, acăț), AGĂȚA (agaț, agăț) I. vb. tr. 1 A atîrna, a prinde de un cuiu, a anina: își acăță hainele în cuiu ¶ 2 A spînzura: Cine aduce funia, Pe acela l-om acăța (ȘEZ.). II. vb. refl. 1 A se prinde, a se apuca de ceva (ținîndu-se cu mîinile, cu ghiarele): se agăță de primele ramuri ale dudului (DLVR.); amîndoi știam a ne acăța ca veverițele pe vîrfurile cele mai înalte ale copacilor (I.-GH.); proverb: omul cînd e să se nnece, se acață și de un paiu ¶ 2 A se prinde din nebăgare de seamă de un cuiu, de un mărăcine, sau de vre-un colț ascuțit: i se acățară labele de dinainte de buza butoiului (ODOB.) ¶ 3 fig. A nu se mai deslipi de cineva, a nu-l mai slăbi, a nu-i mai da pace: se acață de om ca scaiul de oaie (RET.) ¶ 4 A se cățăra: și punînd lada jos, s’au acățat pe măr să ia merele (SB.) [lat. *accaptiare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*AGAT (pl. -ate) sn. *AGATĂ (pl. -ate) sf. 💎Piatră tare, varietate de cuarț, care prezintă pături concentrice neregulate de diferite colori; devenind foarte lucios prin lustruire, se întrebuințează mult în bijuterie, precum și la facerea a diferite obiecte de ornament (🖼 40) [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AGĂȚA... 👉 ACĂȚA ...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. ♦ Refl. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. ◊ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGAT, agate, s. n. Mineral dur, folosit ca piatră semiprețioasă, prezentînd în secțiune aspectul unor benzi concentrice neregulate, colorate diferit; servește la confecționarea obiectelor de ornament sau a mojarelor de laborator. ◊ Fig. Pe ici, pe colo, apa se încrețea în cercuri de agat. SADOVEANU, O. I 411. – Variantă: agată (MACEDONSKI, O. I 66) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGATĂ S. f. v. agat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina (ceva) de un cîrlig, de un cui etc. Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. ♦ A prinde din greșeală o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. Mi-am agățat ciorapul. ♦ (Familiar; cu privire la persoane) A acosta. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva. Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. ◊ Fig. A se crampona. Se agață de teorii vechi. – Variantă: acăța (RETEGANUL, P. I 59, EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. P. 141) vb, I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACĂȚA vb. I. v. agăța.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGAT, agate, s. n. Mineral dur, diferit colorat, folosit ca piatră semiprețioasă. [Var.: agată s. f.] – Fr. agate (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGĂȚA, agăț, vb. I. 1. Tranz. A atîrna, a suspenda, a anina ceva de un cîrlig, de un cui etc. ♦ Refl. și tranz. (Pop.) A (se) spînzura. ♦ A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește, o rupe. ♦ (Fam.) A acosta o persoană. 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva; fig. a se crampona. [Var.: acăța vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde”).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGAT s.n. Varietate de cuarț, dură, de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă. [Var. agată s.f. / < fr. agate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGATE s.f.pl. Litere tipografice a căror floare corespunde unei litere de șase puncte. [Sg. agată. / cf. fr. agate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGAT s. n. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, piatră semiprețioasă. (< fr. agate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AGATE s. f. pl. litere tipografice cu floarea de șase puncte. (< fr. agate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AGAT ~e n. Mineral dur, de diferite culori, utilizat ca piatră semiprețioasă și în tehnică. /<fr. agate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A AGĂȚA agăț tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuțit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE AGĂȚA mă agăț intranz. 1) (despre ființe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuțit. Mi s-au agățat ciorapii. /<lat. accaptiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acățà v.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agață de mine ca scaiul. [Lat. *ACCAPTIARE (V. cață, cațăr)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agată f. piatră prețioasă, foarte dură, de diferite culori.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agățà v. V. acățà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acáț, acăț și (ob.) agăț, a -ăța v. tr. (lat. ad-captiáre d. cáptio, -ónis, prindere, cápere, captum, o prinde; it. cacciáre, a vîna [d. lat. captiáre], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cață, cațăr, descaț). Atîrn, spînzur: acăț haĭna’n cuĭ. V. refl. Mă atîrn: mă agăț cu mînile de un copac. Fig. Mă agăț de cineva, mă țin de el p. un interes; mă aleg (mă leg de el, îĭ caut ceartă). – Și ațăg (Munt. vest) V. acolisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acăț, V. acaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*agát n., pl. e, și (maĭ rar) agátă f., pl. e (fr. agate, it. ágata, d. lat. achátes [care era și numele unuĭ rîu din Sicilia], d. vgr. ahátes, agat). Un fel de cuarț care constitue o peatră de diferite colorĭ (albastră, roșie) cu zone concentrice și care se poate lustrui frumos. – Se zicea și ahát, după ngr. V. calcedonie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
agăț, V. acaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
agat (piatră semiprețioasă) s. n., pl. agate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
agată (literă) s. f., g.-d. art. agatei, pl. agate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
agăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 agață; conj. prez. 1 sg. să agăț, 3 să agațe, imper. 2 sg. afirm. agață
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
agat (piatră semiprețioasă) s. n., pl. agate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agată (literă) s. f., g.-d. art. agatei, pl. agate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 agață; conj. prez. 3 să agațe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
agat (piatră semiprețioasă) s. n., pl. agate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agată (litere tipografice) s. f., pl. agate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agăța vb., ind. prez. 1 sg. agăț, 3 sg. și pl. agață; conj. prez. 3 sg. și pl. agațe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agăța (ind. prez. 1 sg. agăț)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
acăț, -căți 2, -cață 3, -cațe 3 conj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AGĂȚA vb. v. acosta, crampona.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AGĂȚA vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgârța, (prin Munt.) a (se) atăgârța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
agăța vb. v. ACOSTA. CRAMPONA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGĂȚA vb. 1. a (se) atîrna, a (se) prinde, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroșa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (reg.) a (se) tăgîrța, (prin Munt.) a (se) atăgîrța, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atîrna, a se prinde, a se ține, (pop.) a se anina, (reg.) a se tăgîrța. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. a se fixa, a se prinde. (Vița de vie se ~ de araci.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A agăța ≠ a desprinde, a deznina
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
acăța (acăț, at), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. Origine incertă. Se consideră în general ca fiind reprezentant al lat. accaptiāre, din captiāre (Philippide, Principii, 43; Pușcariu, Lat. ti, 12; Pușcariu 7; Candrea-Dens. 6; REW 1663; DAR); cf. it. cacciare, v. prov. cassar, fr. chasser, sp. cazar, port. caçar. Toate cuvintele romanice au păstrat sensul primitiv, „a prinde cerbul”, ca în mr. și istr. Semantismul nu pare să ridice nici o problemă deosebită; însă fonetismul este dificil, datorită reducerii inexplicabile a grupului pt › t. Este posibil să se fi produs o contaminare cu vreo formă balcanică, de ex. bg. kacjă „a agăța” (Meyer, Alb. St., IV, 81), cf. cățăra. Candrea, Elementele, 403, și Pușcariu 7 presupun o contaminare cu cață „toiag, bîtă”; Cihac, II, 475 pleacă de la mag. akasztani (cf. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41; Candrea-Dens., 6). Acăța pierde treptat teren față de agăța, în pofida strădaniei gramaticienilor și puriștilor. – Der. acățăcios, adj. (lipicios); acățătoare, s. f. (șiret, atîrnătoare); acățături, s. f. pl. (cîrcei la vița de vie). Cf. cață.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
agat, (engl.= agate) var. criptocristalină de calcedonie (SiO2), cu structură rubanată, determinată de alternanța unor benzi divers colorate: negru cu alb (onix arab), brun cu alb (sardonix), roșu cu alb (carneol); în cazul unor var. alternanța benzilor este dată de succesiunea calcedonie – opal. A. formează depuneri în cavitățile unor roci vulcanice și este folosit, prin șlefuire, ca piatră semiprețioasă, ornamentală, precum și în mecanica de precizie, la confecționerea de lagăre, prisme de sprijin etc.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acăța, acăț, vb. tranz., refl. – A (se) agăța; a suspenda, a atârna, a spânzura. – Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide, Pușcariu, cf. DER; MDA); cuvânt autohton (Russu; fără corespondent în albaneză).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acăța, acăț, vb. tranz. – (înv.) A agăța; a suspenda, a atârna. – Lat. *accaptiare < captiare „a prinde” (Philippide, Pușcariu, cf. DER); Cuvânt autohton (Russu 1981).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AGATA, localit. în Federația Rusă (C.S.I.), în Pod. Siberiei Centrale, în apropierea Cercului Polar de Nord. Locul unde s-a înregistrat (31 dec. 1968) cea mai ridicată presiune atmosferică de pe glob (1.083,8 mbar = 812,8 mmHg).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Agata (Agatha) Prenume exclusiv feminin, larg răspîndit și destul de frecvent în onomastica europeană, Agáta reproducere gr. Agathé, ,clar din punct de vedere al semnificației, întrucît corespunde formei feminine a adjectivului agathós, agathé, agathón „bun” (cuvînt de origine indo-europeană, din aceeași familie cu germ. gut, engl. good etc.). Întrucît gr. Agathé apare numai în inscripții, pentru a ne da seama de vechimea și frecvența numelui la greci, este nevoie să amintim că, făcînd parte din aceeași familie, Agáthon este atestat în Iliada, Agátharchos apare la Tucidide, la Plutarh, Agatínos la Xenofon, Agathókleia la Polibiu și la Strabon etc. Datorită semnificației lor, o parte dintre aceste nume (Agathé și Agathón) au pătruns și în onomastica creștină, lucru dovedit, printre altele, și de existența formelor lat. Agatha sau Agathe, atestate numai în epoca creștină. Purtate și de o martiră din Sicilia (sec. 3 e.n.) considerată patroană a orașului Catania și înzestrată, potrivit legendelor populare, cu puteri supranaturale (vindeca bolnavii de ciumă, alunga foametea și chiar putea să potolească erupția vulcanului Etna) sau de un papă din sec. 7, Agata și Agaton se răspîndesc, prin intermediul calendarului, în Europa. Probabil că popularitatea formei feminine este legată și de apropierea de substantivul agată „piatră prețioasă, dură și divers colorată”, cu care, în ciuda asemănării formale, nu are nici o legătură etimologică; numele pietrei prețioase, gr. akhátes, lat. achates, provine de la numele unui rîu din sudul Siciliei (astăzi Acâte sau Dirillo) unde piatra prețioasă se găsea din abundență. Printr-o altă etimologie populară, forma cehă Hata a fost apropiată de cuvîntul hady „șarpe”, sfînta Agata fiind invocată astfel împotriva șerpilor. Prin intermediul limbilor slave vecine, unde Agata, sub diferite forme, apare din sec. 15, vechile nume grecești ajung și la români. în documentele Țării Românești Agata apare din anul 1440, iar Agaton încă din 1407 (numele egumenului mănăstirilor Vodița și Tismana); în Moldova sînt atestate formele Agafia la 1490 (în limbile slave Agathe și Agape au fost confundate, așa încît în vechile noastre documente formele nu pot fi separate cu siguranță) și Agata la 1499 (întrucît este vorba de o „unguroaică din Hîrlău”, trebuie considerat un caz de influență latino-catolică). Alte forme atestate în secolele următoare, multe ieșite din uz sau rămase ca nume de familie, sînt fie împrumuturi, fie modificări românești: Agatiia, Gatia, Gata, Ogafia, Agafița, Gafița, Gafina, Agahia, Gahia, Gahița, Hafie, Hahie, Gafa, Gaha etc. Probleme mai dificile ridică formele cu -ft-: Agafta, Gafta, Gaftița, Gaftia etc. Prezența acestui tratament fonetic în română a fost pusă pe seama influenței bulgare sau ruse, ipoteză care nu se verifică însă. Sunetul grecesc notat prin -th- a fost redat totdeauna în bulgară prin -t-, iar în rusă, deși uneori apare confuzia între -ph- și -th-, aceasta din urmă nu apare niciodată ca -ft-. Explicația apariției lui -ft- ar trebui căutată probabil în analogia cu alte nume care, în mod normal, au grupul -ft- apărut prin metateza lui -tf-, etimologic, ca în Maftei (→ Matei). Agaton, folosit mai mult în medii ecleziastice apare și sub formele Agafton (astăzi nume de localitate și de mănăstire în nordul Moldovei) și Gafton (astăzi nume de familie). Engl. Agatha, fr. Agathe, Agathon, germ. Agatha, Agatho, it. Agata, magh. Agáta, Ágota, bg. Agafia (singura excepție în ceea ce privește tratamentul sunetului gr. -th-, motivată probabil de vechea confuzie între Agápe și Agathé), rus. Agafia, Agata, ucr. Hafia etc. ☐ Poetul tragic atenian Agathon, contemporan cu Socrate; scriitoarea Agatha Christie. ☐ Agatha, personaj feminin din opera Freischutz de Weber.
- sursa: MEO (1975)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a agăța remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
agăța, agăț v. t. 1. a fura 2. a aresta 3. a acosta o persoană de sex opus
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT22) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT22) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
agat, agatesubstantiv neutru
- 1. Varietate cristalină de silice, cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semiprețioasă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Pe ici, pe colo, apa se încrețea în cercuri de agat. SADOVEANU, O. I 411. DLRLC
-
-
etimologie:
- agate DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
agată, agatesubstantiv feminin
- 1. Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:
- agate DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
agăța, agățverb
- 1. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. DEX '09 MDA2 DLRLC
- Agățat pe-un vîrf de pai, Sta un bob rotund bălai. CASSIAN, în POEZ. N. 114. DLRLC
- Agățăm felinarele de stîncă. BOGZA, Ț. 63. DLRLC
- 1.1. A prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Mi-am agățat ciorapul. DLRLC
-
- 1.2. (Despre țesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit. DEX '09 DEX '98
- 1.3. A acosta o persoană (de sex opus). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: acosta
-
-
- Mă agăț bine de coama calului. STANCU, D. 237. DLRLC
- Muma zmeului roase din copaci, se agăță de ramuri, sări din vîrf în vîrf, se strecură și tot după dînșii. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
- 2.1. A se crampona. DEX '09 MDA2 DLRLCsinonime: crampona
- Se agață de teorii vechi. DLRLC
-
-
etimologie:
- *accaptiare (din captiare „a prinde”). DEX '09 MDA2 DEX '98