AGAPIE < gr. ἀγάπη). 1. Agapie rumîn, olt. 1655 (AO nr. 13; P 1; Sur V); Agapiescu. M-rea Agapia numită după ctitorul ei, monahul Agapie. 2. Cu afer.: Gapie, 1634 (Sur III, Isp III¹). Găpia f. „Gapini snŭ” TC II 150) 3. Agapin, act. 4. Agachi; Candrea citează documente din 1776, 1777, 1783 – 7 (Isp III² p. 163 etc.) unde alternează Agapie cu un Agapie zis și Agachi. Cu această formă de nume mai avem: Agachi (Sd XXII); -e 1675 (Isp III²);-e popa și Agache (ib.) Fără să indice cum s-a produs foneticește, Candrea admite derivarea lui Agachi din Agapie, iar Hasdeu < tc. aga + -achie, (Has) etim. incorectă, pentru că suf. -ache nu se aplică la nume comune ca aga, ban etc.; și terminația – achi(e) sau – ache de la acest nume nu este sufixul dim. grec, ci provine din fon. p urmat de ie ca în chĭept < pĭept, din mold. Agapi, Tec. I.