4 intrări

Articole pe această temă:

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

agá (înv.) s. f., art. agáua, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele

agà m. (pl. agale) ofițer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc. AGA, căpetenie].

agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, la Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriiĭ în rezidența domnuluĭ și tot-odată și șefu polițiiĭ, care avea ca ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înființată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (la începutu sec. 19), prefect de poliție.

ágă sm [At: URECHE, ap. LET. I, 105/14 / V: aga (pl -le) / PI: agi / E: tc aga] (Înv) 1 Titlu dat comandantului din armata otomană. 2 Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3-4 Persoană care avea titlul de agă (1-2). 5 (Îrg) Om nepoliticos.

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc bașaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

beșli aga sm vz beșleagă

câzlár-agá sm [At: LET. I, 277/7 / E: tc kyzlar-agasi] Șef al eunucilor (care păzeau un harem).

ciohodár-agá sm vz ciohodar

delí-agá sm [At: MUSTE, ap. ȘIO II2, 45 / Pl: ~le / E: tc deli-aga] (Tcî) Delibașă.

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] – Din tc. ağa.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

Conform DOOM2 și formei de plural, este s. f. - gall

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

ÁGĂ, agi, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Ofițer din vechea armată otomană înainte de secolul al XIX-lea; ofițer inferior (începînd de la 1826, o dată cu reorganizarea armatei otomane). Noul mare vizir adună îndată la divan pe toți vizirii... precum și pe agii ianicerilor și ai bulucilor. BĂLCESCU, O. II 66. Turcii-n casă nemerea, Maică-sa așa vorbea: Poftiți, agă, de ședeți. BIBICESCU, P. P. 264. 2. (În secolul al XIX-lea) Șef al agiei, avînd atribuțiile prefectului de poliție de mai tîrziu. Scrie tu... ordinul de arestuire și exil, și dă hîrtia în mina agăi. ALECSANDRI, T. 1413. – Variantă: (1) agá, agale (ODOBESCU, S. I 436, BĂLCESCU, O. II 48), s. f.

Intrare: agă
agă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular a aga
plural agi agii
genitiv-dativ singular a agăi, agii, aghii
plural agi agilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aga agaua
plural agale agalele
genitiv-dativ singular agale agalei
plural agale agalelor
vocativ singular
plural
Intrare: baș-aga
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baș-aga baș-agaua
plural baș-agale baș-agalele
genitiv-dativ singular baș-agale baș-agalei
plural baș-agale baș-agalelor
vocativ singular baș-aga
plural baș-agalelor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aga agaua
plural agale agalele
genitiv-dativ singular agale agalei
plural agale agalelor
vocativ singular
plural
Intrare: Aga
Aga
Intrare: aga
aga
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

baș-aga aga baș

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s. m. sau s. n. de unele surse.

etimologie: