2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFRODÍTĂ s. f. (fam.) femeie foarte frumoasă. (cf. Afrodita)

Aphrodita f. 1. Mit. numele grecesc al Venerii; 2. fig. femeie foarte frumoasă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AFRODITA (în mitologia greacă), zeița dragostei și a frumuseții. Fiică a lui Zeus și a nimfei Dione sau, după altă versiune, născută din spuma mării, ca fiică a lui Uranus. Soția lui Hefaistos; iubită de Ares, Dionysos, Hermes și Poseidon, dintre zei, iar dintre muritori de Adonis și Anchise, de la care l-a avut pe Enea. La romani se numea Venus.

Afrodita Prenume feminin modern, rar folosit, Afrodita reproduce pe cale cultă un nume celebru din mitologia greacă Aphrodite sau Aphrodita, atestat încă de la începuturile literaturii grecești. Homer, Hesiod, apoi Eschil, Sofocle, Euripide vorbesc deopotrivă despre cea mai frumoasă dintre zeițe (recunoașterea acestei calități de către Paris, cel ce îi oferă celebrul „măr al discordiei”, este unul dintre motivele declanșării războiului Troiei). înaltă, zveltă și cu trăsături fermecătoare, Afrodita este simbolul frumuseții divine și al tinereții veșnice; fiică a lui Uranos și soție a lui Ares, mamă a lui Eros, înconjurată de Chore și Charite (divinități ale frumuseții și grației), zeița sădește dragostea în inimile zeilor și ale muritorilor. Celebrată mai întîi în Cipru și Citera (după legendă s-ar fi născut în apropierea acestei insule), Afrodita, identificată la romani cu Venus, (-> Venera) era inițial o zeiță a cerului și, probabil, a mării, cultul ei fiind de origine orientală, foarte apropiat de cel al zeiței feniciene Astarte. Semnificația și originea numelui Afrodita, în ciuda încercărilor și nenumăratelor ipoteze propuse, rămîn nesigure. Cea mai veche interpretare, acceptată și astăzi de unii specialiști, apare la Hesiod: conform legendei, Afrodita s-ar fi născut din spuma valurilor mării (gr. aphrós „spumă”). Dată fiind însă vechimea și originea orientală a cultului zeiței, este probabil că și gr. Aphrodlte să fie o adaptare a unui vechi nume dintr-una din limbile orientului, a cărui semnificație originară trebuie legată de ideea de „fertilitate” (inițial, Afrodita era și cea care trimitea pămîntului ploaia). După cum în vechea Grecie Aphrodite era folosit și ca nume pers. feminin, numele zeiței preluat din mitologie, apare și în onomastica feminină modernă. Frecvența sa destul de redusă se datorează și prudenței părinților, care evită astfel o eventuală neconcordanță între valoarea mitologică a numelui (simbol al frumuseții desăvîrșite) și realitate. O Mitul Afroditei a inspirat celebre opere de artă, mai ales în domeniile sculpturii și picturii: Afrodita din Cnidos, Venus din Milo, Venus de Medici sau celebre tablouri de Boticelli, Rafael, Tiziano, Rubens etc.

Intrare: Afrodita
Afrodita
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Afrodita
plural
genitiv-dativ singular
  • Afroditei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: afrodită
afrodită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afrodi
  • afrodita
plural
genitiv-dativ singular
  • afrodite
  • afroditei
plural
vocativ singular
plural