4 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză

afiná vt [At: DA ms / Pzi: -néz / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurități masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subția.

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1.

AFÍN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1.

AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță.

AFÍNĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, în formă de bobiță neagră-albăstruie, cu gust ușor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.

AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis.

ÁFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1.

áfină1 (fruct) s. f., g.-d. art. áfinei; pl. áfine

afínă2 (rudă) s. f., g.-d. art. afínei; pl. afíne

Intrare: afina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afina afinare afinat afinând singular plural
afinea afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afinez (să) afinez afinam afinai afinasem
a II-a (tu) afinezi (să) afinezi afinai afinași afinaseși
a III-a (el, ea) afinea (să) afineze afina afină afinase
plural I (noi) afinăm (să) afinăm afinam afinarăm afinaserăm, afinasem*
a II-a (voi) afinați (să) afinați afinați afinarăți afinaserăți, afinaseți*
a III-a (ei, ele) afinea (să) afineze afinau afina afinaseră
Intrare: Afina
Afina
nume propriu (I3)
Intrare: afin (jur.; adj.)
afin (jur.; adj.) adjectiv
substantiv masculin și feminin (MF1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afin afinul afi afina
plural afini afinii afine afinele
genitiv-dativ singular afin afinului afine afinei
plural afini afinilor afine afinelor
vocativ singular
plural
Intrare: afină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afină afina
plural afine afinele
genitiv-dativ singular afine afinei
plural afine afinelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)