4 intrări

adeno

  • 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „glandă”.
    surse: DN DETS

etimologie:

5 definiții

Aden n. oraș și port în Arabia la intrarea Mării Roșii, aparține dela 1839 Englezilor: 45.000 loc.

ADEN(O)-, -ADENÍE elem. „glandă”. (< fr. aden/o/-, -adenie cf. gr. aden)

2) î́nde sau în de prep. Vechĭ. Rar azĭ. Între: în de eĭ, în de sine (pl.). În: în de sine (în gîndu luĭ). În de alalt, între eĭ, unu pe altu. Spre: în de seară. – Și ande și aden (din a în de, a de în) corect scris a´nde, a den (ceĭa ce astăzĭ ar fi a din): ande voĭ, aden voĭ (între voĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, între coasta meridională a Arabiei și Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunică cu Marea Roșie prin str. Bab al-Mandeb. Navigație intensă. Aici se află ins. Socotra și Perim. 2. Oraș și port la golful cu același nume în Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinării de petrol. Aluminiu, îngrășăminte chimice. Șantiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Roșie-G. Persic în timpul stăpînirii romane și mai tîrziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Între 1963 și 1967 orașul și terit. înconjurător au făcut parte din Federația Arabiei de Sud. În 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

-ADEN „glandă, ganglion; glandular, ganglionar”. ◊ gr. aden „glandă” > fr. -adène, engl. -adenous > rom. -aden.

Intrare: Aden (n.p.)
Aden (n.p.)
substantiv propriu (SPM001S) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Aden Adenul
plural
genitiv-dativ singular Aden Adenului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aden (prep.)
aden (prep.)
prepoziție (I12)
Intrare: aden (suf.)
aden (suf.)
sufix (I7-S)
Intrare: adeno
prefix (I7-P)
prefix (I7-P)

4 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ADENO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „glandă”. [Var. aden-. / < fr. aden(o)-, cf. gr. aden].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADEN-, v. ADENO-.~algie (v. -algie), s. f., durere localizată în ganglioni; sin. adenodinie; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare a ganglionilor limfatici; ~ectopie (v. -ectopie), s. f., localizare normală a glandelor sau a ganglionilor; ~odinie (v. -odinie), s. f., adenalgie*; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., inflamație a glandei tarsale și a pleoapei; ~oncoză (v. -oncoză), s. f., tumefacție a glandelor.

ADENO- „glanda, ganglion”. ◊ gr. aden, os „glandă” > fr. adeno-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. adeno-.~blast (v. -blast), s. n., celulă glandulară embrionară; ~cancroid (v. cancro-, v. -id), s. n., tumoare glandulară benignă, asociată cu metaplazie malpighiană; ~cel (v. -cel2), s. n., proces hiperplazic datorat retenției unei secreții glandulare; ~cist (v. -cist), s. n., membrană celulară care înconjoară glanda; ~cit (v. -cit), s. n., celulă secretoare a glandei; ~fil (v. -fil2), adj., (despre plante) care conține glande în frunze; ~for (v. -for), s. m., organ care susține glandele nectarifere; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a glandelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen citologic al celulelor ganglionilor limfatici; ~id (v. -id), adj., 1. Cu aspect de glandă. 2. Care se referă la țesutul ganglionar; ~idectomie (v. -id, v. -ectomie), s. f., extirpare a vegetațiilor adenoide; ~limfocel (v. limfo-, v. -cel2), s. n., dilatare varicoasă a vaselor și a ganglionilor limfatici; ~logie (v. logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul glandelor; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a glandelor; ~megalie (v. -megalie), s. f., creșterea în volum, prin reducerea țesutului subcutanat, a unui grup de ganglioni limfatici; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a glandelor și a ganglionilor limfatici; ~petalie (v. -petalie), s. f., transformare a nectarinelor în petale neproducătoare de nectar; ~pod (v. -pod), s. n., 1. Pețiol foliar sau peduncul florifer prevăzut cu glande. 2. Pedicel al unei glande; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărire patologică a glandelor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru secționarea vegetațiilor adenoide; ~tomie (v. -tomie), s. f., îndepărtare chirurgicală a tumorilor glandulare sau ganglionare; ~tonsilectomie (v. tonsil/o-, v. -ectomie), s. f., extirpare a amigdalelor și a ganglionilor limfatici; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., procedeu terapeutic constînd în apăsarea cu degetul a vegetațiilor adenoide infectate, în vederea îndepărtării secrețiilor purulente.