adaptare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 138 / Pl: ~tări / E: adapta] 1 Potrivire Si: acomodare. 2 (Blg; îs) ~ la mediu Capacitate a organismelor vii de a se modifica în raport cu schimbările condițiilor de viață.

*ADAPTARE, *ADAPTAȚIUNE sf. Faptul de a (se) adapta [fr. < lat.].

ADAPTARE, adaptări, s. f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei. 1. Modificare, transformare a unui lucru, pentru a-l face să corespundă unor anumite cerințe. ◊ (Concretizat) Adaptare radiofonică. Adaptare muzicală. Adaptare scenică. ♦ Ajustare a unui lucru pentru a-l aplica la altul; potrivire. 2. (Adesea determinat prin «la mediu») Deprindere, a organismelor, a organelor, a simțurilor etc. cu condițiile mediului înconjurător. ◊ Adaptarea ochiului = proprietatea pe care o are ochiul de a-și potrivi sensibilitatea funcțională după cum se schimbă intensitatea luminii.

ADAPTARE, adaptări, s. f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; modificare, ajustare, transformare a unui lucru; (concr.) lucru modificat, ajustat. ♦ Acomodare a organismelor, a simțurilor etc. la mediul înconjurător.

ADAPTARE s.f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptație; modificare ajustare; (concr.) lucru ajustat. ♦ acomodare a organismelor, a simțurilor etc. la mediul înconjurător. ♦ Prelucrare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică sau cinematografică a unei idei sau a unei opere literare. [Pl. -tări. / < adapta].

ADAPTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație. 2. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare. (< adapta)

adapta [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / Pzi: ~tez / E: fr adapter, lat adaptare] 1 vt A transforma pentru a face să se potrivească. 2-3 vtr A se acomoda. 4 vr (Blg) A se transforma pentru a rezista condițiilor de mediu.

*ADAPTA (-aptez) I. vb. tr. A pune un lucru pe lîngă altul potrivindu-l bine: n’a știut să adapteze robinetul la cișmea. II. vb. refl. 1 A se potrivi bine, a se așeza potrivit: capacul acesta nu se adaptează la cutie ¶ 2 A se obicinui cu ceva: începea... să se adapteze condițiunilor mediului în care intrase (BR.-VN.) [fr. < lat.].

ADAPTA, adaptez, vb. I. 1. Tranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «la») A transforma, a modifica pentru a corespunde unor anumite cerințe; a face bun pentru întrebuințare în anumite împrejurări. O dată cu terminarea victorioasă a războiului antihitlerist, întreprinderi din acest sector industrial [al industriei metalurgice], afectate aproape în întregime producției de război s-au văzut mai mult decît oricare altă ramură industrială în fața necesității de a-și adapta utilajul la nevoi noi și de a începe fabricația de noi produse. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 47 ◊ A face să se potrivească, să corespundă; a potrivi. Diversele procedee întrebuințate de d. Sadoveanu în transfigurările din această bucată [«Dumbrava minunată»] sînt adaptate perfect la scop. IBRĂILEANU, S. 14. ◊ (Cu privire la piese mecanice izolate) A ajusta, potrivind la un tot; a monta. Vom adapta un difuzor nou la aparatul de radio. 2. Refl. A se obișnui cu ceva, a se acomoda. Animalele și plantele care trăiesc permanent în tundră au fost nevoite să se adapteze la condiții foarte aspre de existență. GEOGRAFIA FIZ. 36.

ADAPTA, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. ♦ A ajusta o piesă la un tot; a monta. 2. Refl. A se acomoda. – Fr. adapter (lat. lit. adaptare).

ADAPTA vb. I. 1. tr. A transforma, a potrivi pentru a corespunde anumitor condiții, împrejurări etc. ♦ A ajusta, a potrivi. 2. refl. A se obișnui, a se deprinde. [< fr. adapter, cf. lat. adaptare].

ADAPTA vb. I. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții. II. tr., refl. a (se) acomoda. (< fr. adapter, lat. adaptare)

A ADAPTA ~ez tranz. 1) A face să se potrivească; a potrivi. 2) (opere literare) A transpune dintr-un gen în altul. 3) A face să se adapteze. /<fr. adapter, lat. adaptare

A SE ADAPTA mă ~ez intranz. 1) (despre plante, animale) A se obișnui cu climatul nou; a se aclimatiza; a se acomoda. 2) (despre persoane) A se obișnui cu noi condiții de viață; a se acomoda; a se aclimatiza. /<fr. adapter, lat. adaptare

adaptà v. 1. a potrivi un lucru cu altul; 2. fig. a întrebuința potrivit cu destinațiunea sa.

*adaptațiúne f. (lat. adaptátio, -ónis). Acțiune de a adapta. – Și -áție, dar ob. -áre.

*adaptéz v. tr. (lat. adaptare, d. aptus, apt, potrivit). Ajustez, potrivesc: adaptez un cadru. Fig. Deprind, obișnuĭesc, acomodez: nevoĭa l-a adaptat la mediŭ, animalele s’aŭ adaptat climeĭ în care aŭ trăit.

adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări

adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări

adaptare s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări

adapta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adaptez, 3 adaptează; conj. prez. 1 sg. să adaptez, 3 să adapteze

adapta (a ~) vb., ind. prez. 3 adaptează

adapta vb., ind. prez. 1 sg. adaptez, 3 sg. și pl. adaptează

ADAPTARE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. localizare. 3. adaptare cinematografică v. ecranizare. 4. v. ajustare.

ADAPTARE s. 1. aclimatizare, acomodare, dedare, deprindere, familiarizare, obișnuire. (~ la noi condiții de viață.) 2. (LIT.) localizare, prelucrare. (O ~ dramatică.) 3. adaptare cinematografică = ecranizare.

Adaptare ≠ inadaptabil, neadaptare

ADAPTA vb. 1. v. aclimatiza. 2. a împământeni, a transplanta. (~ o instituție, un obicei.) 3. a adecva, a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. v. ajusta. 5. v. localiza.

ADAPTA vb. 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ cu noile condiții de viată.) 2. a împămînteni, a transplanta. (~ o instituție, un obicei.) 3. a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. a ajusta, a potrivi. (~ o piesă la un mecanism.) 5. a localiza, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

adapta (adaptez, adaptat), vb. – A transforma, a face să se potrivească. < Fr. adapter. Der. (din fr.) adaptabil, adj.; inadaptabil, adj.

ADAPTARE (< lat. adaptare, a potrivi) 1 Prelucrare a unei opere literare pentru a o transpune dintr-un gen literar în altul sau în alt gen de artă. Adaptarea poate fi: cinematografică sau ecranizare (Răscoala de Liviu Rebreanu; Cei trei mușchetari de Al. Dumas; Marile speranțe de Ch. Dickens ș.a.), radiofonică (Apus de soare după B. Șt. Delavrancea). Ea este deosebită însă de scenariul radiofonic, creație originală De asemenea, dramatică sau dramatizare (dramatizarea de către M. Sorbul a romanului lui M. Sadoveanu, Șoimii). Tot în cadrul adaptărilor intră și realizarea unui libret de operă, prin prelucrarea unei opere literare (Boema de Puccini, după romanul Viață de boem a lui H. Murger), Carmen de Bizet, după nuvela lui Pr. Mérimée etc.) În unele adaptări se schimbă și titlul operei (Rigoletto de Verdi, după Le roi samuse de V. Hugo). 2 Prelucrarea într-o mai mică sau mai mare măsură a operei unui scriitor de către un alt scriitor (unele din comediile lui V. Alecsandri, adaptări după teatrul lui Em. Augier).