5 intrări
Articole pe această temă:
27 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ácru2, ~ă a [At: HEM 215 / Pl: ~ri, -re / E: lat acrus (forma populară a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic oțetului, lămâii etc. 2 (Pop, d. fructe) Necopt. 3 (Îs) Lapte ~ Lapte nefiert, (ușor) fermentat. 4 (Pop; îs) Piatră acră Alaun. 5 (Trs; îs) Apă acră Apă minerală.
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre mîncări, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, lămîii, borșului. V. aci. ◊ Mere acre = mere pădurețe. De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60. Piatră acră v. piatră. ◊ Acrit prin fermentare. Castraveți acri. Vin acru. ◊ Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială. Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11. ◊ Cu miros greu. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Morocănos, arțăgos, răutăcios, ursuz. Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131. Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. ◊ Amărît, supărat. S-a întors cam acru din oraș. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit. Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217. I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÁCRU1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acru a. 1. înțepător la gust; 2. fig. desgustător: îți vine acru de el. [Lat. ACRUS = clasic ACER].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alaun n. sulfat de alumină și de potasiu, numit popular piatră acră: sare albă, înțepătoare la gust, întrebuințată de boiangii pentru limpezirea apei și în medicină ca astringent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Saint-Jean d’Acre n. V. Acra.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ácru, -ă adj. (lat. pop. acrus îld. acer, acru; it. sp. pg. agro, fr. aigre). Care are gustu lămîiĭ, acid, înțepător: un vin acru de-ți sare căciula’n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulțămit”: o față acră. Vest. Murat: varză acri.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ácru1 (a-cru) adj. m., pl. ácri; f. ácră, pl. ácre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
piátră-ácră (alaun) (pop.) (pia-tră-a-cră) s. f., g.-d. art. piétrei-ácre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piátră-ácră s. f. (sil. -tră)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BURETE-ÁCRU s. v. iuțari.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acru adj. v. MOROCĂNOS. POSAC. RĂUTĂCIOS. URSUZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACRU adj. 1. acrit, înăcrit, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. bătut, prins, (înv. și pop.) searbăd, (prin Ban.) saur. (A băut niște lapte ~.) 3. acrit, murat. (Varză ~.) 4. acrit, alterat, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-cru
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: pia-tră-a-cră
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acru (adj.)
- 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă.
- 1.1. Mere acre = mere pădurețe.surse: DLRLC un exempluexemple
- De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60.surse: DLRLC
-
- 1.2. Piatră acră.surse: DLRLC
- 1.3. Acrit prin fermentare.surse: DLRLC 2 exempleexemple
- Castraveți acri. Vin acru.surse: DLRLC
- Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92.surse: DLRLC
- 1.3.1. Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială.surse: DLRLC un exempluexemple
- Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11.surse: DLRLC
-
-
- 1.4. Cu miros greu.surse: DLRLC un exempluexemple
- Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131.surse: DLRLC
-
-
- 2. (Despre gust) Ca al oțetului, al lămâii etc.surse: DEX '09 DLRLC
- surse: DEX '09 DLRLC 4 exempleexemple
- Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131.surse: DLRLC
- Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112.surse: DLRLC
- S-a întors cam acru din oraș.surse: DLRLC
- (și) adverbial Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30.surse: DLRLC
- 3.1. expresie A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva, (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit.surse: DLRLC 2 exempleexemple
- Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217.surse: DLRLC
- I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba latină acrussurse: DEX '09