4 intrări

Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Acra (St. Ioan d’) vechea Ptolemaida, cetate în Siria cu 20.000 loc.: cucerită de Cruciați în 1191, ea fu împresurată de Bonaparte în 1799.

ácru2, ~ă a [At: HEM 215 / Pl: ~ri, -re / E: lat acrus (forma populară a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic oțetului, lămâii etc. 2 (Pop, d. fructe) Necopt. 3 (Îs) Lapte ~ Lapte nefiert, (ușor) fermentat. 4 (Pop; îs) Piatră acră Alaun. 5 (Trs; îs) Apă acră Apă minerală.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre mîncări, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, lămîii, borșului. V. aci. ◊ Mere acre = mere pădurețe. De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60. Piatră acră v. piatră. ◊ Acrit prin fermentare. Castraveți acri. Vin acru.Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială. Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11. ◊ Cu miros greu. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Morocănos, arțăgos, răutăcios, ursuz. Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131. Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. ◊ Amărît, supărat. S-a întors cam acru din oraș.Expr. A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit. Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217. I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus

acru a. 1. înțepător la gust; 2. fig. desgustător: îți vine acru de el. [Lat. ACRUS = clasic ACER].

alaun n. sulfat de alumină și de potasiu, numit popular piatră acră: sare albă, înțepătoare la gust, întrebuințată de boiangii pentru limpezirea apei și în medicină ca astringent.

ácru, -ă adj. (lat. pop. acrus îld. acer, acru; it. sp. pg. agro, fr. aigre). Care are gustu lămîiĭ, acid, înțepător: un vin acru de-ți sare căciula’n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulțămit”: o față acră. Vest. Murat: varză acri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ácru1 (a-cru) adj. m., pl. ácri; f. ácră, pl. ácre

piátră-ácră (alaun) (pop.) (pia-tră-a-cră) s. f., g.-d. art. piétrei-ácre

ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre

piátră-ácră s. f. (sil. -tră)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.

ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.

BURETE-ÁCRU s. v. iuțari.

PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.

acru adj. v. MOROCĂNOS. POSAC. RĂUTĂCIOS. URSUZ.

ACRU adj. 1. acrit, înăcrit, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. bătut, prins, (înv. și pop.) searbăd, (prin Ban.) saur. (A băut niște lapte ~.) 3. acrit, murat. (Varză ~.) 4. acrit, alterat, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)

arată toate definițiile

Intrare: Acra
Acra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: acru (adj.)
acru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-cru
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acru
  • acrul
  • acru‑
  • acră
  • acra
plural
  • acri
  • acrii
  • acre
  • acrele
genitiv-dativ singular
  • acru
  • acrului
  • acre
  • acrei
plural
  • acri
  • acrilor
  • acre
  • acrelor
vocativ singular
plural
Intrare: burete-acru
burete-acru substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-acru
  • buretele-acru
plural
  • bureți-acri
  • bureții-acri
genitiv-dativ singular
  • burete-acru
  • buretelui-acru
plural
  • bureți-acri
  • bureților-acri
vocativ singular
plural
Intrare: piatră-acră
  • silabație: pia-tră-a-cră
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piatră-acră
  • piatra-acră
plural
genitiv-dativ singular
  • pietre-acre
  • pietrei-acre
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acru (adj.)

  • 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: dulce (adj.) diminutive: acrișor
    • 1.1. Mere acre = mere pădurețe.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Piatră acră.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Acrit prin fermentare.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Castraveți acri. Vin acru.
        surse: DLRLC
      • Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11.
          surse: DLRLC
    • 1.4. Cu miros greu.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre gust) Ca al oțetului, al lămâii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • exemple
    • Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131.
      surse: DLRLC
    • Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112.
      surse: DLRLC
    • S-a întors cam acru din oraș.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva, (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217.
        surse: DLRLC
      • I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.
        surse: DLRLC

etimologie: