*áchilă f., pl. e (lat. áquila). Șoim mare cît vulturu, pajură. Emblemă militară romană, adoptată și de Francejĭ, și de Românĭ. – Fals ácvilă (după pron. germ.). În sec. 19 áceră (neol. fabricat).

ACHILA gr. Aϰύλα, lat. aquila „vultur”. 1. Akyla (Syn). 2. Cu afer: Chílu mold. 3. -ie: Chílie (17 A I 79; Sd VI 143) mold.; Chília f. (16 A I 536); feciorii Chiliei (Sur XVI); Chíliia f., dobr. RI VI 206. 4. Chiliaș E. (Î. Div.) prob. < subst. chilie.