2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abil, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 573 / Pl: ~i, ~e / E: fr habile, lat habilis] Care se descurcă cu ușurință Si: descurcăreț, iscusit, îndemânatic.

ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Șmecher, descurcăreț. – Din fr. habile, lat. habilis.

ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Șmecher, descurcăreț. – Din fr. habile, lat. habilis.

ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. Îndemînatic, destoinic, dibaci, priceput, iscusit. Profesorul cel nou... era un abil pedagog. GALACTION, O. I 15. Toată diplomația lui abilă dăduse greș. BART, E. 297.

ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Îndemânatic, iscusit, priceput. ♦ Șmecher. – Fr. habile (lat. lit. habilis).

abíl, -ă adj. Care este îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit într-un anumit domeniu. Profesorul cel nou era un abil pedagog (CR.). ♦ Care vădește îndemânare, dibăcie, iscusință. O politică abilă și discretă a adus rezultate bune. ◊ (adv.) A evitat abil răspunsul. ♦ Fig. Care este descurcăreț, șmecher. Un individ abil care și-a păcălit colaboratorii. • pl. -i, -e. /<fr. habile, lat. habĭlis, -e „ușor, comod; apt”.

ABÍL, -Ă adj. 1. Îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ Șmecher. 2. (Jur.; despre o persoană) Care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [Cf. fr. habile, lat. habilis].

abíl1, -ă adj. 1. îndemânatic, dibaci, priceput. 2. (jur.) apt a îndeplini condițiile cerute de lege. (< fr. habile, lat. habilis)

abíl, -ă, abili, -e, adj. Îndemînatic, iscusit; descurcăreț.

ABÍL ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care vădește agerime (în mișcări); dibaci; iscusit; îndemânatic. Persoană ~ă. 2) Care este făcut cu dibăcie și inteligență; iscusit. 3) rar Care se orientează ușor în situații diferite; descurcăreț. /<fr. habile, lat. habilis

*ábil adj. (lat. hábilis de la habére, a avea). Îndemănatic, priceput: abil la luptă. Adv. În mod abil. – Fals abil (după fr. habile).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abíl adj. m., pl. abíli; f. abílă, pl. abíle

abíl adj. m., pl. abíli; f. sg. abílă, pl. abíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABÍL adj. 1. v. îndemânatic. 2. (fam.) descurcăreț. (Om~.) 3. șiret, șmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Tânăr ~.)

ABIL adj. 1. deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. descurcăreț. (Om ~.) 3. șiret, șmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Om ~.)

Abil ≠ inabil, neîndemânatic, stângaci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ábíl (abílă), adj. – Dibaci, iscusit. < Fr. habile. Accentul este indiferent. – Der. abilita, vb.; abilitate, s. f., din fr.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Abilii
Abilii nume propriu
nume propriu (I3)
  • Abilii
Intrare: abil (adj.)
abil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abil
  • abilul
  • abilu‑
  • abi
  • abila
plural
  • abili
  • abilii
  • abile
  • abilele
genitiv-dativ singular
  • abil
  • abilului
  • abile
  • abilei
plural
  • abili
  • abililor
  • abile
  • abilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abil (adj.)

etimologie: