3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABA1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) Cuvânt care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. – Onomatopee.

ABA2, (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

aba2 sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, ha / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba2 (1) [1]. corectat(ă)

  1. aba1 → aba2 Ladislau Strifler

aba1 i [At: HEM 59 / V: (reg) haba / E: ns cf aba1[1]] 1-2 (Înv) Exprimă mirarea și îndoiala.

  1. Formulare imprecisă, trimite la cuvântul definit. — gall

aba1 interj. (înv.; în prop. interog.) Exclamație care exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva. Aba, Dragomire, cînd pleci tu? (CAR.). • /form. expr.

aba2 s.f. 1 Țesătură groasă de lînă, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strîmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

ABA!2 interj. Precede în genere o întrebare și exprimă mirarea, îndoiala: aba! moșule, încotro? (DLVR.); aba! Dragomire maică, lumea se prăpădește de frig, și tu stai și cînți din fluier! (VLAH.).

ABA1 (pl. abale) sf. 1 Postav de lînă groasă, de obiceiu alb, mai rar de altă coloare: înăuntru mai erau nu știu cîte bucăți de abale (ISP.) 2 🎩 Haină făcută din acest postav [tc.-ar.]

ABA1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

ABA2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABA1 interj. (Familiar, învechit) Exclamație întrebuințată mai ales în propoziții interogative și în asociație cu un vocativ, servind: a) pentru a exprima mirare. Aba, mă! cînd ai venit? La HEM; b) pentru a atrage atenția cuiva cînd îi adresăm vorba. Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE, O. I 255.

ABA2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABA1 interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva cînd i se vorbește.

ABA2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

aba, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

abà! int. exprimând mirare și îndoeală totdeodată: aba, Dragomire, când pleci tu? CAR. [V. ba].

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aba2 s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale

aba2 s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale, art. abalele

aba s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; pl. abale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aba interj. – Exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur și simplu întrebarea. Creație expresivă.

aba (abale), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. abaDer. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABA, oraș în SE Nigeriei (Imo), la N de Port Hartcourt; 239,8 mii loc. (1987). Centru ind. (țesături de bumbac, săpun, bere).

ABA cf. ebr. abba „tată” (gr. ἄββα – slav. aвва). În onom. romînă prob. < cuman aba, ca în Tîncaba, Basaraba, etc. 1. Aba, Samuel, ard. sec. 18; – f (17 A IV 160). 2. Abu (Ac Bz 5); Abești s (Cat mold *II) 3. Abotă (Sd X).

ABA NOVAC Vilmos (1894-1941), pictor și grafician ungur. Compoziții în frescă, tempera și gravuri pe teme religioase („Sfîntul Francisc predicînd păsărilor”) și laice („Oraș vechi din Sicilia”). Între 1921 și 1923, lucrează la Școala de la Baia Mare.

Intrare: aba (interj.)
aba1 (interj.) interjecție
  • pronunție: aba, aba
interjecție (I10)
  • aba
haba1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • haba
Intrare: Aba (n.p.)
Aba3 (n.p.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aba
Intrare: aba (s.f.)
aba2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aba
  • abaua
plural
  • abale
  • abalele
genitiv-dativ singular
  • abale
  • abalei
plural
  • abale
  • abalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ha
  • haba
plural
  • habe
  • habele
genitiv-dativ singular
  • habe
  • habei
plural
  • habe
  • habelor
vocativ singular
plural
haba2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haba
  • habaua
plural
  • habale
  • habalele
genitiv-dativ singular
  • habale
  • habalei
plural
  • habale
  • habalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abainterjecție

  • 1. învechit (În propoziții interogative) exprimă mirarea (îndoiala) sau atrage atenția cuiva când i se vorbește. DEX '98 DLRLC MDA2 DER Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Aba, Dragomire, cînd pleci tu? CARAGIALE. DLRLC Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Aba, mă! cînd ai venit? La HEM. DLRLC
etimologie:

aba, abalesubstantiv feminin

  • 1. Țesătură (stofă) groasă de lână (prelucrată la piuă), de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești. DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DLRC DER Scriban
    • format_quote Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. DLRLC
    • format_quote Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. DLRLC
    • format_quote Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Haină făcută din această țesătură. DLRM DEXI MDA2
    • 1.2. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. Șăineanu, ed. VI
  • 2. Sort de aba. DEX '09
etimologie:

Abanume propriu

  • 1. ABA – oraș în sud-estul Nigeriei (Imo), la nord de Port Hartcourt; 239,8 mii locuitori (1987). Centru industrial (țesături de bumbac, săpun, bere). DE
  • 2. Vilmos ABA NOVAC (1894-1941) – pictor și grafician ungur. Compoziții în frescă, tempera și gravuri pe teme religioase („Sfîntul Francisc predicînd păsărilor”) și laice („Oraș vechi din Sicilia”). Între 1921 și 1923, lucrează la Școala de la Baia Mare. DE

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.