2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asezonare sf [At: DEX2 / Pl: ~nări / E: asezona] 1 Condimentare. 2 Operație care face ca un lucru să pară mai atractiv, mai deosebit, Si: asezonat1 (2).

ASEZONÁRE, asezonări, s. f. (Livr.) Faptul de a asezona.V. asezona.

ASEZONÁRE, asezonări, s. f. Faptul de a asezona.V. asezona.

ASEZONÁRE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [< asezona].

asezona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr assaisonner] 1 A pune ingrediente într-o mâncare pentru a-i da un gust bun (picant) Si: a condimenta. 2 (Fig; irn) A adăuga ceva la un lucru pentru ca acesta să fie mai atractiv, mai deosebit.

ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.

ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.

ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Fr. assaisonner.

ASEZONÁ vb. I. tr. A pune ingrediente într-o mâncare. [P.i. -nez. / < fr. assaisonner].

ASEZONÁ vb. tr. a pune ingrediente într-o mâncare. (< fr. assaisonner)

A ASEZONÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu ingrediente. /<fr. assaisonner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asezonáre s. f., g.-d. art. asezonắrii; pl. asezonắri

asezonáre s. f., g. -d. art. asezonării; pl. asezonări

asezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 asezoneáză

asezoná vb., ind. prez. 3 sg. asezoneáză

Intrare: asezonare
asezonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asezonare
  • asezonarea
plural
  • asezonări
  • asezonările
genitiv-dativ singular
  • asezonări
  • asezonării
plural
  • asezonări
  • asezonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: asezona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asezona
  • asezonare
  • asezonat
  • asezonatu‑
  • asezonând
  • asezonându‑
singular plural
  • asezonea
  • asezonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asezonez
(să)
  • asezonez
  • asezonam
  • asezonai
  • asezonasem
a II-a (tu)
  • asezonezi
(să)
  • asezonezi
  • asezonai
  • asezonași
  • asezonaseși
a III-a (el, ea)
  • asezonea
(să)
  • asezoneze
  • asezona
  • asezonă
  • asezonase
plural I (noi)
  • asezonăm
(să)
  • asezonăm
  • asezonam
  • asezonarăm
  • asezonaserăm
  • asezonasem
a II-a (voi)
  • asezonați
(să)
  • asezonați
  • asezonați
  • asezonarăți
  • asezonaserăți
  • asezonaseți
a III-a (ei, ele)
  • asezonea
(să)
  • asezoneze
  • asezonau
  • asezona
  • asezonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asezona

  • 1. livresc A pune ingrediente într-o mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

asezonare

  • 1. livresc Faptul de a asezona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi asezona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN