2 intrări

6 definiții

Antoniu (Marcu) m. locțiitorul și amicul lui Cezar, formă întâiul triumvirat cu Octaviu și Lepid, Bătu pe Brut și pe Cassiu la Filipii (42 a. Cr.); apoi învins de Octaviu la Actiu, se sinucise (30 a. Cr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTONIU (MARCUS ANTONIUS) (c. 82-30 î. Hr.), general și on politic roman. Locotenent al lui Cezar, membru, alături, de Octavian și de Lepidus, al celui de-al doilea triumvirat (43 î. Hr.). Victorios la Philippi (42 î. Hr.) asupra lui Brutus și Cassius. S-a căsătorit cu Cleopatra VII, regina Egiptului. Înfrînt de Octavian în bătălia de la Actium (31 î. Hr.), s-a sinucis la Alexandria.

ANTONIU, Ion S. (1905-1987, N. Roman), inginer român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări teoretice privind metodele de calcul al circuitelor electrice și regimul deformant.

ANTONIU, Costache (1900-1979, n. Țigănași, jud. Iași), actor de teatru și de film român. Prof. univ. la București. Roluri de compoziție în comedie și dramă pe scena Teatrului Național din București, în piese de Caragiale, Cehov, M. Sebastian. Roluri în filme („O scrisoare pierdută”, „Darclée”, „Pădurea spînzuraților”).

Antoni/ada, -da, -u v. A n t o n i e I 1 bis.

Intrare: ANTONIU
ANTONIU
nume propriu (I3)
Intrare: Antoniu
Antoniu
nume propriu (I3)