AGATHA gr. *Aγάθη (<ἀγαθός „bun”) I. 1. Agatha; cu afer.: Gatha (17 A II 89). 2. Agafta (Mar); cu afer.: Gafta (ib; 16 A III 19; Sd XVII, ard); Gaflea (Paș); Gaftița (Isp III¹). 3. *Agafa, cu afer.: Gafa (Dm; 16 A I 463; 16 A III 26); matronim Agafei, Ion (17 A V 26). 4. *Agaha, cu afer.: Gaha (Sur III). 5. Agata cu afer.: Gata (16 A III 214); cu suf. slav -in, ca în Mușatin: Gătin, Lazăr mold, cca 1620 (TC II 82). II. + -ia, (sau + Agapia) ce apare chiar în sinaxar: 1. Agathiea (Syn); Agatiia (Sur V); cu afer. Galia (16 A I 130) 2. Cu fonetism slav. th > ft > f. Agaftia (Sd XVI); -Balș 1817 (Sd XIX 71); cu afer. Gaftia, mold. 1628 (BCI VII 19). 3. Agafia (C. Șef; RI II 204 și VI 251); Agafia (Tec); cu fon. sl. a > o: Ogafia (P¹¹); Agafița (Băl IV), cu afer. Gafza, Gafie (Sd. XXII); Gafița (P⁵); Gafiuța (Mar). 4. Agahia (16 A III 62; Sd XI 273); Ahahiĭa (Sd. VI 57); cu afer; Gahie (Ard I 245); Gahia (Sur III); Gahifa (Sd XXI). 5. în Maramureș: Gafie, Gahie, Gasie și, sub infl. ucraineană, Hafie, Hahie, Hahica (Mar); cu afer.: Afia dobr. (RI XI 209). III. 1. + -ina: 1. Agafina, Vlasa (R. Lib. 14 apr. 1953); cu afer.: Gafina (Mar; Băl III). 2. *Agaftina; cu afer.: Gaftina (Sd XVI; Paș) 3. ◊ Agafincu, cu afer.: Gafincu (Sd XXI); Gafencu, Miron 1711 (Gane); Gafenco (Băl V). 4. Gătin, Lazor (Sur III).

BÂRSESCU, Agatha (1857-1939, n. București), actriță română. Prof. la Conservatorul din Iași. Prima tragediană la Burgtheater din Viena, a jucat pe scenele multor teatre din Europa și din America. Roluri interpretate cu patos romantic („Medeea”, „Sapho”, „Antigona”, „Maria Stuart”).

Agata (Agatha) Prenume exclusiv feminin, larg răspîndit și destul de frecvent în onomastica europeană, Agáta reproducere gr. Agathé, ,clar din punct de vedere al semnificației, întrucît corespunde formei feminine a adjectivului agathós, agathé, agathón „bun” (cuvînt de origine indo-europeană, din aceeași familie cu germ. gut, engl. good etc.). Întrucît gr. Agathé apare numai în inscripții, pentru a ne da seama de vechimea și frecvența numelui la greci, este nevoie să amintim că, făcînd parte din aceeași familie, Agáthon este atestat în Iliada, Agátharchos apare la Tucidide, la Plutarh, Agatínos la Xenofon, Agathókleia la Polibiu și la Strabon etc. Datorită semnificației lor, o parte dintre aceste nume (Agathé și Agathón) au pătruns și în onomastica creștină, lucru dovedit, printre altele, și de existența formelor lat. Agatha sau Agathe, atestate numai în epoca creștină. Purtate și de o martiră din Sicilia (sec. 3 e.n.) considerată patroană a orașului Catania și înzestrată, potrivit legendelor populare, cu puteri supranaturale (vindeca bolnavii de ciumă, alunga foametea și chiar putea să potolească erupția vulcanului Etna) sau de un papă din sec. 7, Agata și Agaton se răspîndesc, prin intermediul calendarului, în Europa. Probabil că popularitatea formei feminine este legată și de apropierea de substantivul agată „piatră prețioasă, dură și divers colorată”, cu care, în ciuda asemănării formale, nu are nici o legătură etimologică; numele pietrei prețioase, gr. akhátes, lat. achates, provine de la numele unui rîu din sudul Siciliei (astăzi Acâte sau Dirillo) unde piatra prețioasă se găsea din abundență. Printr-o altă etimologie populară, forma cehă Hata a fost apropiată de cuvîntul hady „șarpe”, sfînta Agata fiind invocată astfel împotriva șerpilor. Prin intermediul limbilor slave vecine, unde Agata, sub diferite forme, apare din sec. 15, vechile nume grecești ajung și la români. în documentele Țării Românești Agata apare din anul 1440, iar Agaton încă din 1407 (numele egumenului mănăstirilor Vodița și Tismana); în Moldova sînt atestate formele Agafia la 1490 (în limbile slave Agathe și Agape au fost confundate, așa încît în vechile noastre documente formele nu pot fi separate cu siguranță) și Agata la 1499 (întrucît este vorba de o „unguroaică din Hîrlău”, trebuie considerat un caz de influență latino-catolică). Alte forme atestate în secolele următoare, multe ieșite din uz sau rămase ca nume de familie, sînt fie împrumuturi, fie modificări românești: Agatiia, Gatia, Gata, Ogafia, Agafița, Gafița, Gafina, Agahia, Gahia, Gahița, Hafie, Hahie, Gafa, Gaha etc. Probleme mai dificile ridică formele cu -ft-: Agafta, Gafta, Gaftița, Gaftia etc. Prezența acestui tratament fonetic în română a fost pusă pe seama influenței bulgare sau ruse, ipoteză care nu se verifică însă. Sunetul grecesc notat prin -th- a fost redat totdeauna în bulgară prin -t-, iar în rusă, deși uneori apare confuzia între -ph- și -th-, aceasta din urmă nu apare niciodată ca -ft-. Explicația apariției lui -ft- ar trebui căutată probabil în analogia cu alte nume care, în mod normal, au grupul -ft- apărut prin metateza lui -tf-, etimologic, ca în Maftei (→ Matei). Agaton, folosit mai mult în medii ecleziastice apare și sub formele Agafton (astăzi nume de localitate și de mănăstire în nordul Moldovei) și Gafton (astăzi nume de familie). Engl. Agatha, fr. Agathe, Agathon, germ. Agatha, Agatho, it. Agata, magh. Agáta, Ágota, bg. Agafia (singura excepție în ceea ce privește tratamentul sunetului gr. -th-, motivată probabil de vechea confuzie între Agápe și Agathé), rus. Agafia, Agata, ucr. Hafia etc. ☐ Poetul tragic atenian Agathon, contemporan cu Socrate; scriitoarea Agatha Christie. ☐ Agatha, personaj feminin din opera Freischutz de Weber.