52 de intrări

Articole pe această temă:

408 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

a1 sm [At: DA / E: lat a] 1 Prima literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială). 3 (Fam; îe) De la ~ la z De la început până la sfârșit. 4 (Fam; îae) în întregime.

a3 pp [At: DA ms / E: fr á] De câte.

a4 i [At: MARCOVICI, C / V: aa, aha1 / E: fo] Sunet reflex care exprimă: 1 Mirare. 2 Admirație. 3 Entuziasm. 4 Satisfacție. 5 Plăcere. 6 Durere. 7 Necaz. 8 Supărare. 9 Regret. 10 Indignare. 11 Reamintire bruscă a ceva uitat.

a2 pp [At: DOSOFTEI, V. S. 12/1 / E: lat ad] La.

a6- [At: DEX2 / E: fr a-] 1-2 Element de compunere care indică absența, excluderea etc.

a5 arp [At: DA / E: nct] Înlocuiește numele obiectului posedat.

A5- Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-.

A5- Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-.

A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à.

A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à.

A2 interj. (De obicei repetat) Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah. – Onomatopee.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic.Lat. ad.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic.Lat. ad.

A1, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri]

A2 interj. Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2).

A1 s. m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.

A1 s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai deschisă din seria medială. ◊ Expr. De la a (pînă) la z = de la început pînă la sfîrșit; de la alfa la omega.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului) A vorbi. A citi. ◊ (Precedă infinitivul care are rol de subiect sau de complement în propoziție) I-a dat poruncă ca să-i deschidă toate tronurile cu haine, spre a-și alege. ISPIRESCU, L. 3. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226. Încă nu apucaseră feciorii a aprinde luminările. ALECSANDRI, T. I 155. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Vîntul venea vîjîind din timpii, trecea prin finețe și țipa cîteodată a pustiu. SADOVEANU, O. I 147. Aerul mirosea a pămînt ud, a iarbă proaspătă ș-a flori de liliac. VLAHUȚĂ, O. A. 371. Urcă-te, leică, într-un copaci mare și te uită în toate părțile, doară de vei vedea ceva așa care să semene a sat. ISPIRESCU, L. 336. Un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună... decît a fir de tort. EMINESCU, N. 8. ◊ (Construcția prepozițională exprimă o presimțire, o prevestire, o amenințare) O adiere rece... șuieră a primejdie. SLAVICI, V. P. 156. A lupilor potaie... vine... urlînd a moarte. ALECSANDRI, P. A. 222. Un fel de vultur ce țipă a ploaie. ȘEZ. II 151. ♦ În semn de... Fața omului se chirci a durere. PREDA, I. 167. Parcă se coborîse încet o pleoapă, a somn, peste rămășițele de lumină. SADOVEANU, O. V 458. Sta în loc și fluiera a pagubă. ISPIRESCU, L. 139. Cîteodată... prea arare... A tîrziu cînd arde lampa. EMINESCU, O. I 106. 3. (Formează, împreună cu substantive precedate de numerale ori de adjective pronominale nehotărîte sau împreună cu pronume nehotărîte, construcții cu valoare de genitiv) Să le lege de codițele a trei cai neinvățați. RETEGANUL, P. II 40. ◊ (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. Atotștiutor. 4. (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale, exprimînd un raport local) De-a curmezișul. De-a latul.Locomotiva scundă... trăgea încet șa e vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU B. F. 5. Masele grele de păr... o încoronau de-a dreapta și de-a stînga. DUMITRIU, B. F. 37. ♦ (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale, exprimînd un raport modal) De-a berbeleacul. De-a binelea. De-a gata.

A2 interj. (Adesea lungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă diferite stări emotive: a) surprindere, mirare. A, dar lîngă sobă s-a mișcat culcușul cățelului. BASSARABESCU, V. 32; b) admirație, entuziasm. Am așteptat cît am așteptat înghesuit în fund, și-n sfîrșit am auzit: A! a! și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus pe movilă vestitul cîntăreț. CARAGIALE, O. I 375; c) plăcere, satisfacție. Șeful (cordial): Aaa! Am onoarea, domprofesor. SEBASTIAN, T. 191. Să ciocnim, giupîne! Noroc și într-un ceas bun. Amin! (Bea) A!... bun îi! ALECSANDRI, T. I 329; d) bucurie răutăcioasă, triumf. A! a! bine ți-a făcut! e) necaz, supărare. A! ce copil neastîmpărat! f) întristare, regret. A, ce rău îmi pare că nu te-am ascultat! g) indignare, amenințare. A, tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I 338. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt.A, voi ocărîți pre domnul vostru! strigă acesta. NEGRUZZI, S. i 152. 2. Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru scăpat din vedere. A, cît p-aci să uit să-ți povestesc cum s-au petrecut lucrurile.

A4 prep. (Cu sens distributiv, precedînd numerale) De cîte... Trei caiete a un leu.

A3 prep. 1. (Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ ♦ În semn de... Fluiera a pagubă (ISPIRESCU). 3. (Servește la alcătuirea unor construcții corespunzătoare genitivului). Atoateștiutor. ◊ (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. ♦ (Cu valoare de articol posesiv) Să le lege de codițele a trei cai neînhămați (RETEGANUL). 4. (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale) De-a dreapta.Lat. ad.

A1 s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit.

A2 interj. 1. Exclamație care exprimă diferite stări emotive: surprindere; admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare etc. 2. Exlamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru omis.

A4 prep. (Introduce un numeral distributiv) De câte... 3 saci a 80 kg.Fr. à.

a4 prep. 1 Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului. A citi. 2 Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale, a unor substantive și adjective în structura cărora este inclus tot și în numirea unor jocuri de copii. Ex. Acasă, de-a dreapta, de-a baba oarba. 3 Exprimă un raport de comparație sau de asemănare. Miroase a tămâie. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 4 Se utilizează pentru a exprima genitivul unor numerale sau al unor pronume și adjective pronominale nehotărâte. Cărțile a doi copii. Simbolul a ceva. • /lat. ad.

a1 s.m. invar. I 1 Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (vocală medială, deschisă, nerotunjită). 3 Semn grafic pentru această literă (a, A). II 1 (muz.) Notație literală pentru sunetul la în țările germanice. 2 (metr.) Simbol pentru amper. 3 (mat.) Simbol pentru arie. 4 (chim.) Numele unei vitamine (A). 5. (med.) Numele unei grupe sangvine (A II). 6. (log.) Simbol pentru judecățile universal-afirmative.

a3 interj. 1 Exclamație prin care se exteriorizează diferite stări emotive: a) Surprindere. A, te-am prins! b) Admirație. A, ce rochie frumoasă! c) Satisfacție. Ai mâncat ciocolata? – A, a fost foarte bună! d) Regret. Ai pierdut banii? – A, asta-i situația! e) Indignare. A, din ăștia-mi ești?; ah. 2 Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru omis. Ți-ai amintit? – A, asta era! • /onomat.

a2- Element de compunere „fără”, „lipsit de”. • și an-. /<fr. a-, an-; cf. gr. ά- άν- „fără, lipsit de”.

a5 prep. Intră în compunerea numeralelor distributive. Două cărți a 100 de pagini. • / <fr. à.

A-/AN- pref. „privativ, negativ”. (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

a3 prep. 1. Precedă infinitul: a citi. 2. Stabilește un raport de comparație: miroase a urs. 3. Formează locuțiuni: de-a dreapta.

a1 s.m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române și sunetul notat cu această literă.

a4 (Urmat de numerale) De cîte...: cinci monede a trei lei.

a2 interj. Exclamație prin care se exprimă surpriză, admirație, entuziasm, sau necaz, supărare, indignare etc.

A2 interj. (se folosește pentru a exprima: a) bucurie, plăcere, admirație; b) surprindere, mirare; c) durere, întristare, regret, supărare; d) reamintire bruscă). /Onomat.

A1 prep. 1) (exprimă raport de identificare sau de asemănare) Miroase a trandafir. 2) (exprimă raport prezumtiv) Nu-i a bine. Vremea e a ploaie. /<lat. ad

a prep. 1. arată o pozițiune exterioară: a casă; fig. a minte; 2. o presimțire: miroase a..., fig. nu-i a bună; 3. modul: merge a lene; 4. precede orice infinitiv, distingându-l de forma-i nominală corespunzătoare: a face în raport cu facere [Lat. AD].

a! int. exprimă o surprindere sau uimire (mai adesea neplăcută): a! ce om!

A m. întâia literă a alfabetului. In vechiul alfabet românesc, derivat din cel cirilic și în uz până la 1860, ea poartă numele de az. V. az.

7) -a, sufix care se adaugă pronumelor (izolate saŭ neurmate de substantiv) și adverbelor: acestora, oamenilor acestora, nimănuĭa, altuĭa, acuma, aicea.

2) a v. ajutător p. formarea pers. III sing. a perf. compus (lat. habet; it. ha, fr. a): a fost (în nord o fost).

4) a (lat. ad, it. a, fr. a) prep. care 1) precede infinitivu: a ști, e greŭ a ști (să știĭ) tot, era gata a-ĭ spune (să-ĭ spună); 2) arată relațiunea, asemănarea ori tendența: miroase a crin, seamănă o vulpe, urlă a pustiŭ, face a răŭ, rațele fac a ploaie, trage a boĭer, (odinioară: ĭeșind a vînat azi: la vînat); 3) arată direcțiunea, locu, timpu saŭ modu și se scrie unită cu substantivu formând adverbe: îmĭ aduc aminte („la minte”), mă duc ori dorm acasă („la casa mea”), amează, amurg, alene; odinioară se scria despărțit: stînd în picioare cu șlicele a (în) mînă (N. Cost. 2,77); 4). exprimă genitivu și dativu adjectivelor și pronumelor nehotărîte și al numeralelor: înaintea a atîtea năroade (atîtor noroade), vorbe a niscaiva oameni, vorbe de la niște oameni, știutor a tot, știutor a toate (a-tot-știutor), tată a doĭ, a treĭ, a opt copiĭ; stăpîn a multe turme, stăpîn a cît pămînt vreĭ; i-a tăiat capul și luĭ, și a treĭ pruncĭ (V. de și de-a).

6) *a- și în ainte de vocale an-, prefix privativ grecesc uzitat în nomeclatura științifică: aseptic, acatalectic, anorganic, anemic.

1) *a m. Prima literă și vocală a alfabetului latin (numită alfa în alfabetu gr. și az în cel cirilic), care reprezentă un sunet produs cu gura foarte deschisă și cu limba în stare de repaus: un A, doĭ saŭ doĭ de A.

8) a, interj. de mirare, admirare saŭ exclamare: A! Ce e asta? A! Dac’ar fi așa, bine ar fi! – Unit cu ba (scris mai corect a, ba se întrebuințează la o întrebare saŭ la exprimarea mirăriĭ ori îndoieliĭ: A, ba! Țara pĭere, și baba se pĭaptănă!

3) a v. ajutător p. formarea viitorului, prescurtare din va. V. va.

5) a (lat. illa, de unde vine și ĭa, dînsa) art. care arată genitivu sing. fem.: cartea e a luĭ, a eĭ. Vest. Art. fem. îld. cea: casa a mică, pl. casele ale (saŭ ăle) mici. V. aseară.

a cappélla a, av [At: DEX2 / E: it a cappella] 1-2 (D. muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental.

a frésco la, lav [At: DN3 / E: it a fresco] 1-2 (D. picturi) Pictat pe zidul ud, proaspăt.

a priori [At: MAIORESCU, CR. I, 110 / P: a pri-o- / E: lat a priori] 1-2 la, lav (Flz) Aprioric (1-2). corectată

ah [At: (a. 1805) CONACHI, P. 83 / V: aht (Pl: ~e și ~uri), aft (Pl: ~uri) / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care exprimă o durere fizică mare. 2-3 i, sn (Cuvânt care exprimă un) regret. 4 sn Suspin. 5 sn Durere. 6 sn Dorință. 7 sn Surprindere. 8 sn Admirație. 9 sn Entuziasm. 10 sn Plăcere (mare). 11 sn Supărare. 12 sn Indignare.

al, a1 [At: COD. VOR. 109/7 / G-D: ~, ~ui, ai, ~lor, f a, alei, ale, alor / Pl: ai, ale / E: lat *illu, illa] 1 arh Formează numeralele ordinale începând cu al doilea. 2 arp Însoțește pronumele posesiv sau numele posesorului, în cazul când substantivul care exprimă obiectul posedat este nearticulat sau însoțit de un atribut nearticulat, legat direct de numele posesorului. 3 arp (În limba veche) Precedă pronumele posesiv atunci când acesta precedă obiectul posedat. 4 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv cu rolul de nume predicativ. 5 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv când posesorul precedă obiectul posedat. 6 arp (Îs) Ai săi Membrii familiei. 7 arp (Îas) Cei apropiați. 8 arp (Îs) Ale sale Treburile sale. 9 arp (Îas) Averea sa. 10 arp (Îe) Ale tale dintr-ale tale Noi îți aducem din bunurile tale. 11 arp (Îe) ~ dracului Îndrăcit. 12 arp (Îae) Răutăcios. 13 arp (Îs) De-ale gurii Provizii.

ampér sm [At: PONI, F. 258 / Pl: ~i / E: fr ampère] (Fiz) Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. 2 (Îc) -oră Unitate de măsură pentru sarcina electrică, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi.

ángstrom sm [At: DEX2 / P: eng-ștrom / Pl: ~i / E: fr angstroem] (Fiz) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru.

aposterióri ai, av [At: MAIORESCU, L. 40 / P: ~ri-o- / E: (lm a posteriori)] 1-2 (Flz; îoc apriori) Bazat pe experiență.

árie2 sf [At: MELIK, G. 109 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: lat area (cf fr aire)] 1 Suprafața unei figuri exprimată numeric. 2-3 (Suprafață considerată ca) zonă de răspândire naturală a unui grup de plante, animale etc. 4 (Îs) ~ lingvistică Zonă de răspândire a unei limbi, a unui dialect, a unui fenomen lingvistic. 5 (Îs) ~ laterală (sau periferică) Zonă lingvistică de la marginea teritoriului de formare a unei limbi sau a unui grup de limbi înrudite. 6 (Îs) – dialectală Zonă de răspândire a unui dialect. 7 Spațiu străbătut într-un timp dat de raza vectoare a unei planete. 8 (Fig) întindere.

avea [At: COD. VOR. 120/5 / Pzi: 1: am, (înv) aib, 2: ai, 3: are, 4: avem, 5: aveți, 6: au; cj: 3,6 să aibă, (înv) să aivă, (reg) să aibe; (înv) se avure; par: avut; grz: având, (înv) aibând / E: ml habere] 1 vt A poseda ceva. 2 vt A deține ceva. 3 vt A fi stăpân pe cineva sau ceva. 4 vt (Îe) Ce-am avut și ce-am pierdut N-am ce pierde. 5 vt (Îae) Sărac am fost, sărac am rămas. 6 vt (Îae) Puțin îmi pasă. 7 vt (Îe) A ~ ac de cojocul cuiva A ști cu ce arme să învingi pe cineva. 8 vt (Îae) A ști să înveți minte pe cineva. 9 vt (Îe) A nu ~ după ce bea apă A fi foarte sărac. 10 vt (Înv; îe) A nu ~ nici un sfânt A fi necredincios. 11 vt (Îae; fig) A nu avea nici o protecție. 12 vt (Îe) A nu ~ nici un chichirez A nu avea nici o logică. 13 vt (Îae) A nu avea nici un haz. 14 vt (Îe) A nu ~ ochi decât pentru... A fi îndrăgostit de... 15 vt (Îe) A (nu) ~ rost să... A (nu) fi potrivit să... 16 vt A purta cu sine. 17 vt A fi îmbrăcat cu... 18 vt A se folosi de serviciile cuiva. 19 vt A ține. 20 vt (D. femei; înv; îe) A ~ pre sine A avea menstruație. 21 vt (D. femei; înv; îe) A ~ în pântece A fi însărcinată. 22 vt (Îe) A ~ seu la rărunchi (sau a ~ cheag) A fi bogat. 23 vt (Îe) A nu ~ nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) A nu cunoaște pe cineva. 24 vt (Îae) A nu avea nici o legătură cu... 25 vt A ~ ceva în gând (sau în cuget, în minte) A avea o anumită intenție. 26 vt (Îe) A ~ pe (sau, înv, la) capul său A avea o responsabilitate (nedorită). 27 vt (Îe) A ~ pe cineva la (sau în) inima sa A iubi pe cineva. 28 vt (Îe) A (nu) ~ pe cineva la stomac A (nu) putea suporta pe cineva. 29 vt (Îe) A ~ (ceva) pe suflet (sau pe conștiință, ori, înv, la sufletul său) A suferi mustrări de conștiință pentru ceva. 30 vt (Îe) A ~ (ceva) la îndemână (sau, înv, a ~ mână) A avea (ceva) în imediata sa apropiere. 31 vt (Îae) A se putea ușor folosi (de ceva). 32 vt (Îe) A ~ (ceva) pe mână A dispune de... 33 vt (Îe) A ~ la (sau în) degetul (cel) mic A domina clar. 34 vt (Îae) A cunoaște foarte bine. 35 vt (Îe) A ~ gărgăuni în cap A fi înfumurat. 36 vt (Îae) A avea pretenții nejustificate. 37 vt (Îae) A avea idei extravagante. 38 vt (Înv; îe) A ~ pe cineva în tașcă A avea pe cineva în puterea sa. 39 vt (Îe) Nici acasă n-am de coasă Nu mă grăbesc. 40 vt (Îae) Nu am nici o treabă. 41 vt A fi în relație de rudenie cu cineva. 42 vt A fi în relație de subordonare cu cineva. 43 vt A fi într-o relație afectivă cu cineva. 44 vt (Îe) A ~ pe cineva de aproape A avea simpatie sau dragoste pentru cineva. 45 vt (Îe) A ~ pe cineva drag A iubi pe cineva. 46 vr (Îe) A se ~ dragi A se iubi. 47 vr (Îe) A se ~ bine (cu cineva) A se înțelege bine. 48 vr (Îe) A se ~ rău (cu cineva) A se certa. 49 vi (Îae) A fi dușmani. 50 vr (Eliptic) A avea o anumită relație cu cineva. 51 vr (Eliptic) A fi îndrăgostiți. 52 vt (Îe) A ~ pe cineva cu bine (sau cu drag) A iubi pe cineva. 53 vt (Înv) A considera pe cineva drept... 54 vr (Înv; eliptic) A fi egoist. 55 vr (Înv; eliptic) A fi înfumurat. 56 vt A dispune de un interval de timp sau spațiu. 57 vt (Îe) A ~ vreme (sau timp) A dispune de timp pentru a face ceva. 58 vt (Îae) A fi liber. 59 vt (Îae) A dispune de timp pentru a se ocupa de cineva. 60 vt (Înv; îe) A-și ~ un loc A ocupa un loc. 61 vt (Îlv) A ~ loc A găsi un loc. 62 vt (Îae) A se întâmpla. 63 vt (Îe) A nu ~ margini A fi foarte întins. 64 vt (D. o însușire; îae) A fi într-un grad peste măsură de mare. 65 vt (Înv; îe) A ~ cale A se pregăti să parcurgă un drum lung. 66 vt A deține o capacitate abstractă. 67 vt (Îe) A ~ dreptate A fi îndreptățit. 68 vt (Îe) A ~ (de) gând să... A intenționa să... 69 vt (Îe) A ~ grijă A fi neliniștit pentru ceva. 70 vt (Îae) A nu uita să... 71 vt A se simți responsabil. 72 vt (Îe) A (nu) ~ greș (sau greșeală) A (nu) greși. 73 vt (Îe) A (nu) ~ habar A (nu) ști. 74 vt (Îe) A ~ treabă A fi ocupat. 75 vt (Îe) A ~ o (sau de) vorbă cu cineva A trebui să discute cu cineva. 76 vt (Îlv) A (nu) ~ asemănare A (nu) se asemăna. 77 vt (Îal; neg) A fi neasemuit. 78 vt (Îlv) A (nu) ~ deosebire A (nu) se deosebi. 79 vt A (nu) ~ ființă A (nu) exista. 80 vt (Îal) A (nu) se naște. 81 vt (Înv; îlv) A (nu) ~ întâmplare A (nu) i se întâmpla. 82 vt (Îlv) A (nu) ~ bănuială (sau, înv, prepus) A (nu) bănui. 83 vt (Îlv) A (nu) ~ spor A (nu) spori. 84 vt (Îlv) A (nu) ~ trai (sau viață) A nu trăi. 85 vt (Îal) A (nu mai) putea trăi (cu cineva). 86 vt (Îe) A (nu) ~ zile (sau zilișoare) A (nu) mai trăi. 87 vt (Îae) A (nu) se mai bucura de viață. 88 vt (Îe) A (nu) (mai) ~ zile bune (cu cineva) A (nu) (mai) trăi în pace (cu cineva). 89 vt (Îlv) A ~ (un) vis A visa. 90 vt (Fig; îal) A năzui spre ceva. 91 vt (Îlv) A nu ~ moarte A fi nemuritor. 92 vt (Îlv) A nu ~ număr A fi nenumărat. 93 vt (Îlv) A (nu) ~ nădejde A (nu mai) spera. 94 vt (Îlv) A ~ mare laudă A fi lăudat. 95 vt (Îlv) A ~ iertare A fi iertat. 96 vt (Îlv) A (nu) ~ scăpare A (nu) scăpa. 97 vt A primi (ceva) de la cineva. 98 vt A câștiga ceva. 99 vt A obține ceva. 100 vt A fi părtaș la ceva. 101 vt A se folosi de serviciile cuiva. 102 vt A dispune de ceva. 103 vt A fi alcătuit din... 104 vt A fi înzestrat cu... 105 vt A fi prevăzut cu... 106 vt A conține. 107 vt A cuprinde. 108 vt (Urmat de o unitate de măsură de lungime, greutate etc.) A fi de o anumită dimensiune. 109 vt (Îe) A ~... ani A fi în vârstă de... ani. 110 vt (Îe) A ~ ocazia (sau, înv, prilejul) A i se da posibilitatea. 111 vt (Îe) A ~ milă A stârni mila cuiva. 112 vt (Îae) A simți milă pentru cineva. 113 vt (Îe) A (nu) ~ odihnă A fi mereu activ. 114 vt (Îae; fig) A fi neliniștit. 115 vt (Îe) A ~ semne (sau presimțiri) A presimți ceva. 116 vt (D. o marfa; îe) A ~ căutare A fi cerut de clienți. 117 vt (Îe) A ~ trecere A fi cunoscut și respectat. 118 vt (Îae) A fi apreciat de superiorii săi. 119 vt (Îe) A ~ folos (sau câștig ori, înv, dobândă) A profita. 120 vt (Îe) Atâta bine (sau folos ori câștig) să am! Formulă prin care se garantează adevărul celor exprimate. 121 vt (Fam) A înșela pe cineva. 122 vt (Fam) A profita de cineva. 123 vt (Îe) A nu ~ chip să... A nu reuși să... 124 vt (Îe) A ~ parte (de ceva) A fi predestinat să... 125 vt (Îe) A ~ voie (sau permisiunea) să... A-i fi permis să... 126 vt A fi înzestrat cu o anumită însușire sau capacitate de a îndeplini ceva. 127 vt (Îe) A ~ gură rea A prevesti evenimente rele care se împlinesc. 128 vt (Îe) A ~ nas A avea miros fin. 129 vt (Îae) A fi (prea) îndrăzneț. 130 vt (Îe) A (nu) ~ obraz A fi nerușinat. 131 vt (Îe) A ~ ochi A vedea bine. 132 vt (Îae) A distinge esențialul. 133 vt (Îe) A ~ inimă A fi curajos. 134 vt (Îae) A fi milos. 135 vt (Îe) A ~ curaj (sau îndrăzneală) A fi curajos. 136 vt (Îe) A ~ putere A fi puternic. 137 vt (Îe) A ~ bunătate A fi bun. 138 vt (Îe) A ~ răutate A fi rău. 139 vt (Îe) A ~ darul să... A fi înzestrat cu puterea de a... 140 vt (Îe) A ~ dar (sau talent) A fi talentat. 141 vt A ~ haz A provoca râsul. 142 vt (Îe) A ~ cap (sau minte) A fi deștept. 143 vt (Îe) A ~ ținere-de-minte (sau memorie) A putea să-și amintească multe lucruri. 144 vt (Îe) A ~ noroc (sau șansă) A fi favorizat de întâmplări. 145 vt (Îe) A ~ socoteală (sau, înv, rânduială) A se desfășura potrivit unei ordini și rațiuni. 146 vt (Îe) A ~ gură (mare) A fi certăreț. 147 vt (Îe) A ~ (h)arțag A fi certăreț. 148 vt (Îe) A ~ (a)plecare (sau plecăciune) A avea înclinație spre... 149 vt (Îe) A ~ obicei (sau deprindere) A obișnui să... 150 vt (D. cai; îe) A ~ nărav A fi nărăvaș. 151 vt (D. oameni; îe) A avea un viciu. 152 vt (D. oameni; îe) A ~ beteșug A fi infirm. 153 vt (Îe) A ~ aerul A părea. 154 vt (Îe) A ~ pe vino-ncoace A fi atractiv. 155 vt A fi cuprins de o senzație. 156 vt A fi cuprins de un sentiment. 157 vt (Îe) A~ bucurie A se bucura. 158 vt (Îe) A ~ dor A-i fi dor. 159 vt (Îe) A ~ teamă (sau groază) A se înspăimânta. 160 vt (Îe) A ~ nevoie (sau, înv, lipsă ori trebuință) de... A-i fi necesar ceva. 161 vt A suferi de o boală. 162 vt (Îvp; îe) A ~ peri răi A avea o boală de ochi provocată de genele prea lungi, care irită globul ocular. 163 vt (Îe) A ~ un of A fi necăjit. 164 vt (Îe) A ~ pe dracul A avea un rău inexplicabil. 165 vt (Îae) A nu avea nimic. 166 vt (Îae) A fi foarte rău. 167 vt (Îe) A nu ~ nici pe dracul A fi sănătos. 168 vt (Îae) A nu avea nimic. 169 vt (Îe) N-are nimic! Nu are nici o importanță. 170 vt (Îae) Nu s-a întâmplat nici un rău. 171 vt (Îe) A nu ~ somn A nu putea dormi. 172 vt (Îe) A ~ orbul-găinilor A nu vedea lucruri evidente. 173 vt (Îe) A ~ dureri de cap A-l durea capul. 174 vt (Fig; îae) A fi îngrijorat pentru ceva. 175 vt (Îe) A ~ friguri A suferi de malarie. 176 vt (Fig; îae) A fi foarte nerăbdător și emoționat. 177 vt (Îe) A ~ iubire A iubi. 178 vt (Îe) A ~ ciudă (sau, înv, mânie) (pe cineva) A urî pe cineva. 179 vt (Jur; înv; îe) A ~ pâră (cu cineva) A fi în proces cu cineva. 180 vt (Îe) A ~ ceva (de împărțit) cu cineva A antipatiza pe cineva. 181 vi (Îe) A ~ de furcă cu cineva A avea dificultăți. 182 vt (Îae) A avea mult de luptat împotriva cuiva. 183 vi (Îe) A ~ de gând A se gândi. 184 vi A ~ de grijă A fi atent la ceva. 185 vi (Îe) A ~ de fală A se mândri cu ceva. 186 vi (Îe) A ~ în dragoste A iubi. 187 vi (Îe) A ~ de știre A ști. 188 vr (Înv; fig) A fi propriul său stăpân. 189 vr (Înv) A fi astfel. 190 vr (Înv) A se simți. 191 vt (Înv; urmat de un infinitiv) A fi menit să... 192 vt (Înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A voi să... 193 vt (Înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A trebui să... 194 vt (Înv; urmat de un infinitiv) Exprimă o acțiune desfășurată în viitor. 195 vt (Înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A putea. 196 vi (Îe) A ~ de-a face cu... A avea ceva comun cu... 197 vt (Îae) A intra în relații cu... 198 vt (Îe) N-are a face Nu se potrivește. 199 vt (Îae) Nu are nimic comun cu... 200 vt (Înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) A fi destinat să... 201 vt (Înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) A avea scopul de a... 202 vt (Înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) Exprimă imperativul. 203 vt (Urmat de un verb la supin) A-i rămâne să îndeplinească. 204 vt (Urmat de un verb la supin) A ști. 205 vt (Urmat de un verb la supin) A găsi o soluție pentru a... 206 vt (Îe) A nu (mai) ~ ce zice A nu (mai) ști. 207 vt (Îae) A rămâne fără replică. 208 vt (Îe) A nu (mai) ~ ce face A nu (mai) putea... 209 vt (Îe) A nu ~ pentru ce (sau de ce) A nu avea nici un motiv. 210 vt (Îe) A nu ~ când A nu mai avea timpul necesar să... 211 vt (Îe) Ce ai? Ce simți? 212 vt (Îae) De ce te împotrivești? 213 vt (Îae) Ce-ți pasă? 214 vt (Îe; impersonal) N-are cum Nu este posibil. 215 vt (Îae) Nu există modalitatea de a... 216 vt (Îe) N-are cine să... Nu există cineva care să... 217 vt (Îe) A nu ~ unde A nu exista spațiu disponibil. 218 vi (Îe) N-are decât să... și... E suficient să... pentru a... 219 vi (Îe) N-ai ~ decât! Ești liber să... 220 vt (Îae) Încearcă numai, dacă îndrăznești! 221 vt (Îae) Nu-mi pasă. 222 va Servește la formarea indicativului perfect compus. 223 va Servește la formarea modului condițional optativ. 224 va (Reg) Servește la formarea unui indicativ mai mult ca perfect compus. 225 va Intră în componența imperfectului perifrastic indicativ. 226 va Intră în componența mai mult ca perfectului perifrastic indicativ. 227 va Servește, împreună cu prezentul conjunctivului, la formarea viitorului popular.

buș1 [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ~uri / E: nct] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (Îlav) În patru ~i sau de-a ~le(a) În patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buși. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.

cufund sn [At: DEX2 / E: dr cufunda] (Reg; îlav) De-a ~ul Cufundându-se.

A CAPPÉLLA1 loc. adj., loc. adv. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.[1]

  1. 1. Var. (după alte surse) a capella. LauraGellner

A POSTERIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. [Pr.: -ri-o-] – Loc. lat.

A PRIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) (În mod) aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Loc. lat.

AH interj. A2. – Onomatopee.

AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă[1] nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea.Lat. illum, illam.

  1. Probabil: [...] când cuvântul care îl precedă [...] — cata

AMPÉR, amperi, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. ♦ Compus: amper-oră = unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3 600 coulombi. – Din fr. ampère.

AN3- v. a5-.

ÅNGSTRÖM, ångströmi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui fapt de limbă, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensuri după fr. aire).

AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee.Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet.Expr. A avea drag (pe cineva) sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m.Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame.Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat niciun rău; b) n-are nicio importanță. A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar, II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi. Are ce să facă.Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar). Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.

AZVÂRLÍTĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.

Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]

ĂL, A, ăi, ale, adj. pron. dem. (Reg.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.- dat. sg.: ălui, ălei; gen.- dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

Â, â, s. m. 1. A treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) â-uri]

BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.

CUFÚND s. n. (Reg.; în loc. adv.) De-a cufundul = cufundându-se. – Din cufunda (derivat regresiv).

CUFÚND s. n. (Reg.; în loc. adv.) De-a cufundul = cufundându-se. – Din cufunda (derivat regresiv).

VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [= valit’] „a veni buluc, a se îmbulzi”.

VREÁ, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazma, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bunăvoie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativă) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de a... Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie. ◊ Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or).Var.: vroí vb. IV] – Lat. *volere.

A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.[1]

  1. Var. (după alte surse) a capella. cata2

A PRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Din lat. a priori.

AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. A2 (1).

AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea.Lat. illum, illam.

AMPÉR, amperi, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-oră = unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi. – Din fr. ampère.

ÁNGSTROM, angstromi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.

APOSTERIÓRI adv., adj. Invar. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. Cunoștințe aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Din lat. a posteriori.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Mat.) Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ Fig. Întindere, suprafață. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire).

AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee.Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz.Expr. A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet.Expr. A avea drag pe cineva sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m.Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame.Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) nu are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă.Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.

ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (Pop. și fam.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.

VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi.

VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativa) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de... Când vru să moară își chemă feciorii. II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie.Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or).Var.: vroí vb. IV] – Lat. *volere.

VROÍ vb. IV v. vrea.[1]

  1. Notă: a vroi nu mai este menționat în DOOM2. — cata

A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)).

 s. m. invar. A treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă2 (8), nerotunjită (2)).

AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică violentă. Cu ochii-nchiși și strînși de tot, Ea de dureri izbea piciorul: Ah, lasă-mă, că nu mai pot! COȘBUC. P. I 182. Ah! ce foc simt că mă arde, strigă bolnavul, apucîndu-se cu mîinile de pîntece. NEGRUZZI, S. I 164. ◊ (Substantivat) Să trăiesc cu tușea și junghiurile, cu ahurile și palpitațiile d-tale? DELAVRANCEA, S. 111. 2. Exclamație care trădează sentimente puternice, ca: a) teamă, milă, deznădejde, părere de rău. O întrebam încet: Ceai, Chivo? Și ea de-abia putea să-mi răspundă: Ah! de-ar afla taica... de-ar afla taica... ar fi amar de mine! Tare mă tem de mînia lui. SADOVEANU, O. III 676. Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor, să jelești... Nu ești de foc, la piept să-l strîngi, Să-l încălzești! COȘBUC, P. I 147. Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158. Ah! cui ar fi trecut prin gînd Ș-ar fi crezut vrodată Că mulți lipsi-vor în curînd Din mîndra noastră ceată! ALECSANDRI, P. A. 205. ◊ (Substantivat) Din cînd în cînd... strecura printre dinții albi și mărunți cîte un «ah»! care-i umfla peptul și-i cutreiera tot trupul. DELAVRANCEA, S. 109; b) mulțumire, admirație, dragoste. Ah! minere cu suflet de bărbat, zise balaurul. DELAVRANCEA, V. V. 214. Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! EMINESCU, O. I 154. Ah! pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda! ALECSANDRI, P. A. 209; c) ciudă, necaz. Cum îl văzură zînele scăpat, se că-trăniră de necaz că nu putură să-l prindă. Atunci ele îi ziseră: Ah! fecior de lele ce mi-ai fost, cum de ne amăgiși? ISPIRESCU, L. 150.

AL, A, ai, ale, art. 1. (Întrebuințat ca articol posesiv sau genitival înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, cînd cuvîntul care precedă nu are articol enclitic) Mi se făcuse dor de Șebiș... Și mai cu seamă de voi, tovarăși ai copilăriei mele. BENIUC, V. 22. Fiul craiului... iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 104. Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe. CREANGĂ, P. 59. Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrșește, Al dorului mă topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92. ◊ (Posesorul e numit înaintea obiectului posedat) D-voastră, cinstiți oaspeți [zise spînul], se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ,. P. 233. Duce-m-aș cu luna-n stele, Nu mă pot de-a mîndrei jele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. ◊ (Precedat de un «de» partitiv) Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218. ◊ Loc. adj. și adv. Al dracului (sau naibii) v. drac, naiba.Expr. De-ale gurii v. gură. 2. (Întrebuințat înaintea numeralelor ordinale, începînd cu «al doilea») Elev în clasa a opta.Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept. CARAGIALE; O. II 208.

AMPÉR, amperi, s. m. Unitate internațională pentru măsurarea intensității curentului electric. ◊ Compus: amper-oră = unitate practică de măsură a cantității de electricitate, egală cu cantitatea de electricitate care străbate un conductor în timpul unei ore, atunci cînd curentul are intensitatea de un amper.

APOSTERIÓRI adv. (Fil.; în opoziție cu apriori) Bazat pe experiență, (dobîndit) în urma experienței, din fapte. – Pronunțat: -ri-o-ri.

APRIÓRI adv. (În opoziție cu aposteriori) În mod aprioric. N-avem nici un motiv să negăm apriori, împotriva indicațiilor experienței, existența unor «substanțe cvasimateriale», deosebindu-se de materia obișnuită (atomii și eterul). LENIN, MAT. EMP. 311. – Pronunțat: -pri-o-.

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Geom.) Suprafață cuprinsă într-un contur închis. 2. Suprafață de teren considerată ca zonă de răspîndire a unui fenomen, de desfășurare a unei activități etc. Directorul își scoase pe masă harta cu aria de lucru a brigăzilor și planul de producție al întregii campanii. MIHALE, O. 476. ♦ Zonă de răspîndire a unui grup de plante sau de animale. ♦ Zonă de răspîndire a unei limbi, a unui dialect, a unui grai sau a unui fenomen lingvistic. Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă. Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriuArie continuă = teritoriu pe suprafața căruia un fenomen de limbă este răspîndit în mod continuu. 3. Fig. întindere. Atmosferă plină de palmierii coloniilor, de crestele Caucaziei, de ariile mișcătoare ale oceanelor. CAMILAR, N. II 179. Un vîntișor ascuțit trăgea dinspre răsărit; altfel vremea era liniștită, stelele înfloreau vioaie pe aria cerului. SADOVEANU, O. V 369. Și ochi ridic spre aria stelară. TOMA, C. V. 277. – Pronunțat: -ri-e.

AVEÁ, am, vb II. Tranz. I. 1. A stăpîni, a poseda. Nu au despoții atîtea puști ca să poată doborî pe toți cei însetați de libertate. CAMIL PETRESCU, B. 119. [Copilul] după ce văzu că nu mai are de nici unele, și nici părinți, se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. Nu mai avea băiatul nici cu ce să vie-napoi acasă.CARAGIALE, O. III 39. Am auzit că ai o furcă de aur, care toarce singură. CREANGĂ, P. 96. ◊ Expr. (Familiar) Ce-am avut și cc-am pierdut = n-am avut ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la», precizînd proveniența obiectului posedat) Avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci. ISPIRESCU, L. 215. Îmbracă-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tată-tău. CREANGĂ, P. 215. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» arătînd destinația obiectului posedat) S-o aibi de zestre pe cînd te-i mărita. SBIERA, P. 207. Să prinzi vreo fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280. ◊ Fig. (Complementul este un abstract; uneori cu determinări introduse prin prepoziții) Ai dreptate, bădie Neculăieș... De unde să știi dumneata ce-aștept eu? SADOVEANU, P. M. 45. Avea o părere proastă despre el, cu totul pe nedrept. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. Țara are nevoie de tihnă. DELAVRANCEA, A. 55. Trebuie întîi să omorîm pe zmeu, fiul zmeoaicei, căci, pînă va fi acesta deasupra pămîntului, pace de el nu veți avea. ISPIRESCU, L. 195. Împărăteasa a avut de grijă și pentru aceasta. ISPIRESCU, L. 107. (Popular) Nu știu dacă ai la știință ori ba. CREANGĂ, P. 313. ◊ Expr. (Eliptic) Ce am eu de acolo? v. acolo. ◊ (Verbul împreună cu complementul său formează o locuțiune verbală) A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea (o) dorință = a dori. A avea o ceartă = a se certa. Se vede că a avut vreo ceartă cu soră-sa. ISPIRESCU, L. 5. A avea scăpare = a scăpa. Nu mai ai scăpare din mîna mea! ISPIRESCU, L. 223. A avea nădejde = a nădăjdui. Pot să am nădejde în voi? CREANGĂ, P. 20. A avea (un) vis = a visa. Vis frumos avut-am noaptea. EMINESCU, O. I 80. A avea în cinste = a cinsti. Ciocnesc un pahar cu cazacii, a căror sabie și galoane roșii le au în mai mare cinste. RUSSO, O. 102. A avea trebuință = a-i trebui. Nu am trebuință să mai descriu mulțămirea ce ne-a pricinuit acest concert original la miezul nopții. ALECSANDRI, C. 43. ◊ (Verbul împreună cu complementul său corespund unui verb pasiv) Să avem iertare, stăpîne! CREANGĂ, P. 204. ♦ Expr. A avea căutare v. căutare. ◊ (Complementul indică un raport de rudenie, de prietenie sau altfel de raporturi sociale; uneori aceste complemente sînt introduse prin prep. «de») Am un comandant energic.Mi s-au dus în pribegie doi feciori ce-am avut. SADOVEANU, N. P. 7. Avere-ai azi și dumneata Nepoți, să-ți zică: moșu... Aveai cui spune la povești Cu împăratul Roșu. GOGA, P. 33. Acela va avea fata de nevastă. RETEGANUL, P. IV 73. Își alese... un ogar, să-l aibă de tovarăș. ISPIRESCU, L. 297. Pardon, răspunse șireata cu un zîmbet nevinovat; nu știam că... avea musafiri. NEGRUZZI, S. 227. (Refl. reciproc) Nea Toma și nea Costea se au prieteni de cînd jucau leapșa împreună. TEATRU, 188. ♦ (Cu privire la creații ale spiritului omenesc) A fi autorul a... Vasile Alecsandri are multe piese de teatru. ♦ (De obicei în legătură cu o determinare locală sau temporală) A exista, a se afla (în posesia, în preajma, în mediul cuiva). Aveți pe acolo astfel de cărți?Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. EMINESCU, O. I 137. ◊ (În legătură cu o determinare locală indică poziția unor obiecte în raport cu cineva sau ceva) Ia ce-ți place din ceea ce am dinainte. ISPIRESCU, L. 384. ♦ A primi, a căpăta. Cine-o zice «Nițu vine» Are-un galben de la mine. TEODORESCU, P. P. 305. 2. A dispune de ceva; a se bucura de ceva. Nu-i chip oare... să am un ceas tihnit cînd mă întorc la mine acasă de la treburi? SADOVEANU, N. F. 43. ◊ Expr. A avea ac de cojocul cuiva v. ac. A avea loc v. loc. A avea un post = a ocupa, a deține un post. A avea o meserie = a cunoaște și a practica o meserie. A avea vreme (sau timp) = a dispune de timp, a fi liber sau disponibil (pentru a face ceva). Acum, lasă-mă! n-am vreme. Îmi spui cînd mă întorc. DAVIDOGLU, M. 10. Avem vreme să aducem alte răsaduri, am murmurat eu. SADOVEANU, N. F. 33. Împăratul nici n-avea vreme să se minuneze. ISPIRESCU, L. 390. A avea (ceva) pe mînă v. mînă. A avea (ceva) la îndemînă v. îndemînă. A avea zile v. zi. Cîte zile o avea v. zi. A (nu) avea zile bune (cu cineva) v. zi. ◊ (Locuțiune verbală) A avea (ceva) la dispoziție v. dispoziție. ◊ A se folosi de serviciile cuiva, a dispune de cineva sau de ceva în scopul unor servicii. Are un doctor bun.Are păzitor la cireadă un cîine. ISPIRESCU, U. 55. 3. A fi compus, alcătuit din... Casa are patru etaje. ◊ A fi înzestrat (cu ceva). În frunte șapca avea cîteva litere. DUMITRIU, B. F. 6. Avea Ileana ochi de soare și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122. Scorpia... este mai rea decît soră-sa și are trei capete. ISPIRESCU, L. 6. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut... știu că am avea ce asculta! CREANGĂ, P. 119. ◊ Expr. A avea cap (sau gură, inimă, minte, nas, obraz, ochi, rost) v. c. A avea peri răi v. păr. ◊ (Cu privire la calități psihice) A avea talent. Are memorie bună. Nu are răbdare de loc.Ar trebui să ai mai multă judecată. SADOVEANU, N. F. 33. De ai curaj să mai mergi, poți s-o întrebi pe dînsa. ISPIRESCU, L. 358. În acel echipagiu dinapoi era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. ♦ A cuprinde, a conține. Balta are pește. 4. A ține, a purta. În brațul drept Avea flori albe, dragi odoare, Și flori avea la-ncingătoare, Și-n mînă flori, și flori la piept, Și însăși ea era o floare. COȘBUC, P. II 258. ◊ Expr. A avea în mînă (și) pîinea și cuțitul v. pîine. A avea (pe cineva) la inimă = a-l avea în puterea sa. (Fig.) A avea (ceva) în gînd sau în minte, pe suflet (sau la sufletul său), pe conștiință, pe cap; a avea (pe cineva) la inimă (sau, familiar, la stomac) v. c. A avea (pe cineva) drag = a-i iubi. Ei, acum ghicește singur De te am eu drag ori nu? COȘBUC, P. I 178. El o avea foarte dragă, ca ochii din cap. SBIERA, P. 169. (Refl. reciproc) Vai bădiță, dragi ne-avem; Ne-am lua, nu ne putem. MARIAN, O. II 199. ♦ A fi îmbrăcat cu..., a purta. Avea haină albă. 5. (Complementul exprimă o măsură de suprafață, de greutate, de volum etc.) A fi de o anumită înălțime, întindere, greutate etc. Un zid avînd doi metri înălțime.Știuca... avea cel puțin șase kilograme. SADOVEANU, N. F. 103. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. Supărarea acum nu avea margini. RETEGANUL, P. V 20. ♦ (Complementul exprimă o noțiune de timp) A fi de o anumită vîrstă. l-am spus că ești un copil, că nu ai decît cincisprezece ani. CAMIL PETRESCU, 57. Dinainte [în trăsură] era un om bălan, ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37. 6. (Cu privire la sentimente și senzații) A simți. Are o foame de lup.Toți avea milă de ea. ISPIRESCU, L. 309. Dragostea ce el [Mihai Viteazul] arată că are pentru popoarele învinse... BĂLCESCU, O. II 271. Are ciudă pe alia. ȘEZ. I 157. Frunză verde ș-o nuia, Cum să n-am inimă-rea: Eu iubesc, altul mi-o ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383. ♦ Expr. Ce ai? = ce supărare sau ce durere te-a ajuns? ce ți-e? Arald, ce însemnează pe tine negrul port?... Ce ai? EMINESCU, O. I 97. [Păcală:] Ce ai astăzi, măi Tîndală, de ești așa supărat? ALECSANDRI, T. 161. (Familiar) A (nu) avea (nici) pe dracul v. drac. A avea ceva cu cineva = a purta, necaz cuiva, a-i căuta pricină. De aveți ceva cu noi, răspundeți! SEVASTOS, N. 114. Eu nu știu ce are cu mine. RETEGANUL, P. II 57. (Regional și familiar) N-are nimic! = nu-i nimic, n-are nici o importanță. Mă gîndeam: s-a supărat Miai pe mine, dar n-are nimic, acuma are să mă cheme să-i tai și porcul lui și gata, are să-i treacă supărarea. PREDA, Î. 99. ♦ (Cu privire la afecțiuni, boli) A suferi de... Are scarlatină... Are bătăi de inimă. 7. (În legătură cu procese ale gîndirii) A-i trece (ceva) prin minte, a fi preocupat de... Am o idee. Are gînduri multe.Expr. A avea de gînd v. gînd. 8. (În expr.) A avea (pe cineva) în de bine = a privi (pe cineva) cu ochi buni. Mihai... chemă la sine pe Grigore Mako, fratele lui George, ostaș curajos și acesta, dar mai dulce la caracter decît frate-său și pe care-l avea în de bine, fiindu-i foarte credincios. BĂLCESCU, O. II 302. ◊ Refl. (În expr.) A se avea bine (sau rău) cu cineva = a fi în raporturi de prietenie (sau de dușmănie), a trăi în armonie, a se înțelege (sau a fi în relații dușmănoase, a fi certat). Se avea bine, ca frații. ISPIRESCU, U. 34. Cu nimenea-n lume nu se aveau bine. PANN, P. V. II 96. II. (În legătură cu un al doilea verb) 1. (Urmat de infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam, Dar era-n zori și eu voiam Să-ntreb cum a dormit. COȘBUC, P. I 94. De cîte ori avea cîte ceva greu de făcut, chema calul. ISPIRESCU, L. 149. Să știi de la mine ce ai să faci cînd vei ajunge acolo! CREANGĂ, P. 170. Ce avui a mai vedea! PANN, P. V. I 99. ◊ (Al doilea verb este subînțeles) Am examen = trebuie să dau un examen. Am o conferință = trebuie să țin o conferință. Am ședință = trebuie să asist la o ședință. ◊ Expr. A avea de furcă cu cineva (sau ceva) v. furcă. A avea de lucru cu cineva (sau ceva) v. lucru. b) (În forma negativă) A fi destul să... N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace. EMINESCU, O. I 121. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai decît = încearcă, fă cum spui, cum vrei, treaba ta, puțin îmi pasă. c) A putea să... N-am a mă plînge de nimic. ISPIRESCU, L. 12. Ia mai sfîrșește o dată cu lupul cela, altăceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123. ◊ Expr. (Eliptic) A nu avea încotro v. încotro. d) A fi în drept, a i se cuveni. Să faci tocmală că după ce ți-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu. CREANGĂ, P. 146. e) (În expr.) A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) v. face. N-are a face! v. face. 2. (Mai ales în formă negativă, construit cu «ce», «cum», «cînd», «unde», «cine», urmate de un infinitiv fără prep. «a» sau de un conjunctiv) A (nu) ști, a (nu) putea, a (nu) găsi. Toți rămaseră de rușine, căci n-avură ce le face. ISPIRESCU, L. 380. Multe sînt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege. CREANGĂ, A. 100. Harap-Alb, nemaiavînd ce zice, mulțămește. CREANGĂ, P. 223. N-avea cui să lese moștenirea urii lui. EMINESCU, N. 8. Ea-i răspunde: n-am ce face. ALECSANDRI, P. P. 240. ◊ Expr. A (nu) avea de ce v. ce. N-aveți pentru ce v. ce. A (nu) avea cînd v. cînd. A (nu) avea cum v. cum. A (nu) avea unde, a (nu) avea de unde v. unde.Unipers. A (nu) fi, a (nu) se găsi cineva (pentru a face un lucru). N-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15. Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate. CREANGĂ, A. 17. Jele-i, doamne, cui i-i jele, Jele-i, doamne, codrului, De armele hoțului, Că le plouă și le ninge Și n-are cine le-n- cinge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288. ◊ (Popular, în formă personală) Ast lucru l-aș face-ndată, Dar n-am cine să mă bată. PANN, P. V. I 107. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) Eu am luat-o fără drum în sus. BENIUC, V. 7. Bine ați venit sănătoși! ISPIRESCU, L. 1. Mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toți spărieții. CREANGĂ, P. 186. ◊ (Popular și poetic; formele auxiliarului urmează după participiu) Nepoate, mai văzut-ai pietre nestimate așa de mari? CREANGĂ, P. 217. Juratu-m-am și mă jor (=jur). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 74. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Dacă m-ați fi anunțat, aș fi putut, merge, căci terminasem lucrarea.Așa ați vrea voi... să-și rupă oamenii coastele. DUMITRIU, B. F. 7. 3. (Urmat de conjunctiv servește la formarea unui viitor popular și familiar) Cînd voi izbi o dată eu cu barda, Această stîncă are să se crape. BENIUC, V. 7. Cînd ai s-ajungi doctorul Lor [al mașinilor]... ai să știi să umbli cu orice fel de mașini. PAS, Z. I 307. Curînd aveți să mă plîngeți; în van aveți să mă chemați; de unde m-oi duce, nu mă mai întorc. SADOVEANU, N. F. 7. Aveți să mergeți! RETEGANUL, P. III 9. Avem să dăm peste o primejdie mare. ISPIRESCU, L. 6. D-apoi dacă n-oi ști eu, cine altul are să știe? CREANGĂ, P. 299. 4. (În construcții perifrastice) A urma să... Aici avea să se ridice o fabrică. Avea să se înscrie la cursurile serale.În revărsatul zorilor avea să plece din nou. BART, E. 255. – Forme gramaticale: prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au; prez. conj. pers. 2 sg. ai și (regional) aibi (CREANGĂ, P. 151), pers. 3 aibă; (III 1) am, ai, a, am, ați, au; (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar; part. avut.

AZVÎRLÍTĂ, azvîrlite, s. f. (Transilv.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, fuga unui cal, un obiect aruncat cu mîna etc. V. azvîrlitură. Nu era departe casa bătrînului... Numai aci, în apropierea oborului, două azvîrlite de la calea Moșilor, în dreapta. SLAVICI, N. II 4. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc, în care copiii se întrec să azvîrle cît mai departe o piatră, un băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. Ia ciubărul la o parte, că acuși îl dau de-a azvîrlita. POP.

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită din seria medială cu deschidere mijlocie.

ĂL, A, ăi, ale (Munt. în vorbirea puțin îngrijită, precedînd un nume) Cel, cea. Fiecare nevastă, afară de a întîi, a venit în casa lui bunicu-tău cu copiii de la alt bărbat. STANCU, D. 94. Bărbat are bun... Ca pîinea a bună. PANN, P. V. II 97. ◊ (Substantive adjective, locuțiuni adverbiale etc.) Ale rele să le spele, ale bune să s-adune. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Treceam pe drum alaltăieri cu căruța, pe un’se de termină moșia beiului, a din Vădastra. DUMITRIU, B. F. 26. ◊ Ăl de... = cel care. Ăl de știe carte are patru ochi. ♦ (Adjectival) Renumit; (ironic, mai ales în construcții negative) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ălui, ălei, gen.-dat. pl. ălor.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită și în texte cu colorit dialectal) Acela, aceea. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mănîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. Altă aia = ciudățenie, monstru. Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. Toate alea = tot ce trebuie, toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. Îi toacă la ureche cîte alea toate. ◊ (Precedat de un «de» calificativ) Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Substantivat, cu sens peiorativ) Un ăla = un oarecare. Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. ◊ (Adjectival) Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăluia, ăleia, gen.-dat. pl. ălora. – Variantă: ăl, ăi (TEODORESCU, P. P. 330), pron. dem. m.

BUȘI1 s. m. pl. (Numai în loc. adv.) În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare, în patru labe. [Copiii mici] se lăsau încet-încet și rîdeau iar, cînd se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare. SANDU-ALDEA, U. P. 160. (În legătură cu verbe de mișcare) De-a bușilea (sau bușite, bușele) = pe brînci. Cățărîndu-se din stei în stei, mai d-a bușele... se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. – Forme gramaticale: bușilea, bușile, bușele.

CUFÚND s. n. (în loc. adv.) De-a cufundul = dîndu-se la fund, cufundîndu-se. Mai zvîrleam cîteva [pietre], de încuiam pe dracul în fundul știoalnei... ș-apoi, huștiuliuc! și eu în știoalnă, de-a cufundul. CREANGĂ, A. 65.

DEAVÓLNA adv. (Mold. rar) De ajuns, destul, berechet. Lemne la trunchi sînt: slănină și făină în pod este deavolna. CREANGĂ, A. 38.

VÁLMĂ, vălmi, s. f. Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelii. DELAVRANCEA, S. 95. Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frînt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. VLAHUȚĂ, O. A. 34. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = laolaltă, amestecat; claie peste grămadă. Slujitoarele începură a aduce salam de Sibiu, brînzeturi, sardele, șuncă – bunătăți de-a valma. VORNIC, P. 228. O mare sală deșartă, mai ales cînd are-n fundul ei și-o scenă cu decorațiuni aruncate de-a valma, produce... o impresie foarte proastă. SLAVICI, O. I 338. Hroiot, oștean vestit, Ca să-i mai îmbărbăteze, de-a valma printre soldați, Se luptă. NEGRUZZI, S. I 122. Copiii săi creștea și era d-a valma și de o seamă cu cei boierești. PISCUPESCU, O. 24. Expr. A da valma = a da buzna, a năvăli, a se repezi. Cîțiva flăcăi... dau valma prin fete: mai le ciupesc, le mai sărută, DELAVRANCEA, S. 11.

VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Folosit și absolut; în concurență cu voi, la unele persoane și timpuri înlocuit de acesta; urmat de o completivă dreaptă cu verbul la conjunctiv sau, mai rar, de un infinitiv) A fi hotărît, a fi decis să...; a avea de gînd să..., a intenționa; a voi. Însă dacă vrei și vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. CREANGĂ, P. 193. Floricică dintr-o mie, Pusu-și-o mîndra mînie, De dor nu vrea să mai știe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 164. Stăi, mîndruța mea, Nu te spăria, Că vrem să glumim Și să te zidim. ALECSANDRI, P. P. 190. Vodă vrea și Hîncu ba, se spune cînd două persoane care au interese comune sînt în dezacord în ce privește calea de urmat pentru îndeplinirea unei acțiuni. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de... Eu știu ce vra să zică durerea de inimă. CREANGĂ, P. 172. Avea ochi albaștri, ceea ce vra să zică mult. EMINESCU, N. 86. Refluxul vra să zică cînd să umflă apa. DRĂGHICI, R. 43; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Va să zică nu poți! Ce vrea (sau va) să zică asta (sau, mai rar, aceea)? = ce înseamnă, ce rost are? Ce va să zică aceea să plătesc? ISPIRESCU, L. 138. (Impersonal, rar) Cum (sau ce) va vrea = orice. Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. ♦ Intranz. A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. Eu știu să vreau. 2. A pretinde, a cere; a aștepta (de la cineva ceva). Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic, pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ◊ (La pers. 2 sg., precedat de pron. interog. «ce» alcătuiește o formulă expletivă) Sînt un vinovat nevrednic de iubirea ei, dar ce vrei? suferințele ce am tras... mi-au stricat inima. NEGRUZZI, S. I 47. ◊ (În tranzacții comerciale, subînțelegîndu-se complementul «bani») Cît vrei pe hainele astea? 3. (Folosit și absolut) A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. Vreau o stofă bună. ◊ (Complementul indică o persoană, subînțelegîndu-se calitatea ei de soț sau de soție) Să-mi spui o dată, Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată? Și plîngeam de supărată. COȘBUC, P. I 51. Cu toate la picioare-ți eu le puneam în vază, Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimică. EMINESCU, O. I 92. ◊ (În proverbe) Îi sătul de dulce, vrea și amar cîteodată, se spune despre cel ce s-a săturat de bine. Vrea să fie și grîul scump și făina ieftină, se spune despre cel care cere lucruri peste putință. Vrea să fie și cu varza unsă și cu slănina în pod, se spune despre cel care urmărește profituri cît mai multe. ◊ Expr. Cît vrei = peste măsură. De-mbunătățiri rele cît vrei sîntem sătui. ALEXANDRESCU, P. 79. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie; fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrînd-nevrînd = mai mult de silă decît de bunăvoie; de voie, de nevoie; datorită împrejurărilor. Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd Și se-mping și sar rîzînd: Prin zăpadă fac mătănii Vrînd-nevrînd. COȘBUC, P. I 224. Dorea ca vrînd-nevrînd să împlinească slujba ce și-o luase asupră. ISPIRESCU, L. 17. Acum, vrînd-nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie. CREANGĂ, P. 212. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să devină sau să fie (ceva ori cineva). E un băiat ciudat vînzătorul de cutii și tăblițe, de bureți și creioane, care s-ar vrea și vînzător de cărți într-un tîrg. STANCU, D. 381. În nesațiul cosmic al adolescenței, fiecare s-a vrut mai bun. C. PETRESCU, V. 251. 4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei. CREANGĂ, P. 187. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire! EMINESCU, O. I 134. Asta mie mi-o plăcut, Numai maică-sa n-o vrut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. 5. (În personificări; despre, obiecte, mai ales în forma negativă) A (nu) putea, a (nu) fi în stare. Focul nu vrea să ardă.Stăi puțin cu carul...Eu aș sta, dar nu prea vrea el să steie. CREANGĂ, P. 40. 6. (Învechit și popular) A fi pe cale să... (ori de a...) Cînd vru să moară își chemă feciorii. POP. II. (Ca verb auxiliar; formele de prez. ind. servesc la formarea viitorului) Cel din urmă voi veni la masă Chiar de n-ar mai fi pe ea pahare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 525, 1/6. Pînă a doua zi... simțeam că voi înnebuni. CAMIL PETRESCU, U. N. 154. De-a pururea aproape vei fi de sinul meu... Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ◊ (Arhaizant și poetic, formele auxiliarului urmează după infinitiv) Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stînele de oi. EMINESCU, O. I 101. ◊ (Arhaizant și popular, forma de pers.3 sg. se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conj. prez. al verbelor de conjugat) Cuvine-se hirotonirea Cu harul ceriurilor, ție, Drept vestitorule apostol Al unei vremi ce va să vie. GOGA, P. 25. ◊ Expr. Va să fiu (să fii etc.) = trebuie să fiu (să fii etc.). Ca să fii avocat iscusit și căutat, va să fii șiret, pișicher, chițibușar. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 43. – Forme gramaticale: perf. s. vrui, part. vrut. - Prez. ind. (I) și: (regional) vrau, vreu, pers. 3 sg. (în expr.) și: va, (II) voi (popular oi), vei (popular, ăi, ei, îi, i, oi), va (popular o, a), vom (popular om), veți (popular ăți, eți, oți), vor (popular or). – Variantă: (nerecomandabil) vroí (ALECSANDRI, T. II 95) vb. IV.

AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. Exclamație care trădează sentimente puternice, ca: teamă, părere de rău, milă, deznădejde; mulțumire, admirație, dragoste; ciudă.

AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe (CREANGĂ). 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea.Lat. illum, illam.

AMPÉR, amperi, s. m. Unitate pentru măsurarea intensității curentului electric. – Fr. ampère.

ANGSTRÓM, angstromi, s. m. (Fiz.) Unitate de lungime egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Fr. angstrœm.

APOSTERIÓRI adj. invar. (Fil.) Bazat pe experiență, (dobândit) în urma experienței. Cunoștințe aposteriori. [Pr.: -ri-o-] – Fr. a posteriori (lat. lit. a posteriori).

APRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Fr. a priori (lat. lit. a priori).

ÁRIE2, arii, s. f. 1. (Geom.) Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime. Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale, a unei limbi etc. ♦ Fig. Întindere. – Lat. lit. area (fr. aire).

AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda. Am auzit că ai o furcă de aur (CREANGĂ). ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul este un abstract) Avea o părere proastă despre el (CAMIL PETRESCU). ◊ (În locuțiuni verbale) A avea asemănare = a se asemăna. A avea (de) bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. ◊ (Complementul indică un raport social) A avea un șef energic. ♦ A fi autorul a... Alecsandri are multe piese de teatru. ♦ A primi, a căpăta. Cine-o zice „Nițu vine” Are-un galben de la mine (TEODORESCU). 2. A dispune de ceva; a se bucura de ceva. Nu-i chip oare... să am un ceas tihnit? (SADOVEANU). ◊ Expr. A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 3. A fi compus din..., alcătuit din... Blocul are două corpuri. ♦ A fi înzestrat sau prevăzut cu ceva. Șapca are cozoroc. A avea talent. ♦ A conține, a cuprinde. Cartea are ilustrații. 4. A ține, a purta. În brațul drept Avea flori albe (COȘBUC). ◊ Expr. A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare). A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) = a fi în legătură, în relații cu cineva (sau cu ceva). A avea drag pe cineva sau (refl.) a se avea drag cu cineva = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea palton de blană. 5. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 6. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) n-are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). 7. A-i trece ceva prin minte, a fi preocupat de... A avea o idee. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Să știi de la mine ce ai să faci când vei ajunge acolo! (CREANGĂ). b) (În formă negativă) A fi destul să... N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace (EMINESCU). ◊ Expr. (Eliptic) N-ai decât! = fă cum vrei! treaba ta!; încearcă! c) (În formă negativă) A nu putea să... N-am a mă plânge de nimic (ISPIRESCU). d) (Rar) A fi în drept; a i se cuveni. Să faci tocmeală... să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu (CREANGĂ). 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Ea-i răspunde: n-am ce face (ALECSANDRI). ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să mă hrănească (ISPIRESCU). III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) Bine ați venit sănătoși! (ISPIRESCU). 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Dacă m-ați fi anunțat, aș fi putut merge. 3. (Servește, urmat de conjunctiv, la formarea unui viitor popular și familiar) În van aveți să mă chemați (SADOVEANU). 4. (În construcții perifrastice) A urma să..., a fi pe punctul de a... Aici avea să se ridice o fabrică. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător.

ĂL, A, ăi, ale, adj. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Cel, cea. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Moșia beiului, a din Vădastra (DUMITRIU). ♦ Renumit; (ir.) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic (JARNÍK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. pl.: ălor] – Lat. illum, illa.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Comp. bg. buša „a lovi cu pumnul”.

DEAVÓLNA adv. (Reg.) De ajuns, din belșug, destul. – Rus. davol’no.

a avea harfe în cap expr. [Argotic] a avea idei nerealizabile, a te gîndi mereu la lucruri imposibile;

A CAPÉLLA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Fără acompaniament instrumental. [Var. (după alte surse) a cappella. / < it. a cappela].

A FRÉSCO loc. adj., adv. (Despre picturi) Pictat pe zidul ud, proaspăt. [< it. a fresco].

A PRIÓRI adv., adj.invar. Înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte, în mod aprioric. [Pron. -pri-o-ri. / < lat.sc. a priori – din ceea ce precedă].

AMPÉR s.m. Unitate de măsură a intensității curentului electric în sistemul metru-kilogram-secundă-amper, reprezentând intensitatea unui curent constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm. [< fr. ampère, cf. Ampère – fizician francez].

ANGSTRÓM s.m. Unitate de măsură pentru lungimi de undă, care se folosește în optică, spectrografie, cristalografie și fizica atomică, egală cu 1/10000 dintr-un micron. [Pl. -mi. / Cf. fr. angström, cf. Angström – fizician suedez].

APOSTERIÓRI adv., adj. invar. Din ceea ce urmează, în consecință, ca urmare a unui raționament. ♦ Trecând de la cauză la efect, bazat pe experiență, din experiență, din fapte. [Pron. -ri-o-ri. / < lat. a posteriori – din ceea ce urmează].

ÁRIE1 s.f. 1. (Mat.) Întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. Zonă de răspândire a unui fenomen, de desfășurare a unei activități etc. ♦ Zonă în care este răspândit un anumit gen de animale sau de plante. ♦ Zonă în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. sau în care se întâlnește un anumit fenomen lingvistic. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. area, cf. fr. aire].

A CAPPÉLLA loc. adj. și adv. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental. (< it. a cappella)

A POSTERIÓRI I. loc. adv. pornind de la datele experienței. II. adj. inv. (despre raționamente, cunoștințe) care provine numai din experiență. (< lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

A PRIÓRI loc. adj. și adv. (în mod) aprioric. (< lat. a priori, din ceea ce precedă)

AMPÉR s. m. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm. (< fr. ampère)

ÁNGSTROM s. m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 1/10000 dintr-un micron. (< fr. angström)[1]

  1. Adică 1 angström = 10^-10 m — raduborza

ÁRIE1 s. f. 1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. zonă de răspândire a unui fenomen. ◊ areal1. 3. teritoriu în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. (< lat. area)

AH interj. (se folosește pentru a exprima o durere fizică sau diferite sentimente: de teamă, de admirație, de bucurie etc.). /Onomat.

AL a (ai, ale) art. (se folosește: a) înaintea unui substantiv în genitiv sau înaintea unui pronume posesiv; b) înaintea numeralelor ordinale) Tovarăș al copilăriei mele. Al meu. Al doilea. /<lat. illum, illam

AMPÉR ~i m. Unitate de măsură a intensității curentului electric. /<fr. ampere

APOSTERIÓRI adv. Dobândit în urma experienței; din experiență. /Cuv. lat.

ÁRIE1 ~i f. 1) Loc special amenajat unde se adună și se treieră cerealele; fățare. 2) Orice suprafață plană. 3) Mărime a unei suprafețe (exprimată în unități de măsură). ~a cercului. 4) Teritoriu ocupat în permanență de anumite ființe sau plante. 5) Loc (de răspândire) al anumitor fenomene, activități; domeniu. ~a preocupărilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. area

A AVEÁ am tranz. I. 1) A ține în posesiune; a stăpâni; a poseda; a deține. A avea casă. Câți bani ai? A avea profesie bună. ◊ A avea la dispoziție a utiliza după bunul plac; a dispune. Ce-am avut și ce-am pierdut puțin îmi pasă. 2) A conține în sine. Odaia are două ferestre. Cartea are trei capitole. Butoiul are 100 de litri.A avea o anumită vârstă a fi de o anumită vârstă. 3) A duce cu sine. Avea în mână o geantă.A avea numele (sau porecla, titlul) a purta numele (sau porecla, titlul). A avea ceva cu cineva a purta pică cuiva. 4) A percepe cu ajutorul simțurilor. 5) (urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) A fi necesar. Am de transcris un text.N-are (n-am,... ) decât mă (te, îl...) privește. 6) rar (urmat de o propoziție complementară) A pătrunde cu mintea; a ști. Are cum să iasă din încurcătură. 7) rar A se afla în realitate; a fi; a exista. Are cine mă ajuta. Are cine vorbi. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de suferință, durere fizică sau morală) Are ulcer stomacal. Are mare necaz. ◊ Ce ai? a) ce ți s-a întâmplat? b) ce te doare? N-are nimic! a) nu i s-a întâmplat nimic; b) n-are nici o importanță. 2) (sugerează ideea de a dispune) A avea multă energie. A avea capacitate de lucru. A avea o oră de răgaz. 3) (sugerează ideea de cunoaștere, urmat de o propoziție complementară) Am ce face. Are unde pleca. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): A avea asemănare a se asemăna. A avea bucurie a se bucura. A avea nădejde (sau speranță) a nădăjdui (sau a spera). A avea scăpare a scăpa. A avea un vis a visa. IV. (cu funcție de verb semiauxiliar) Avea să plece. Aveai să fii medic. V. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (la formarea perfectului compus) Am văzut. 2) (la formarea unor forme de viitor) Are să ajungă. /<lat. habere

BUȘI ~ m. la pl. 1): În patru ~ în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși

A CAPPÉLLA adv. (despre o compoziție muzicală sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. [Var. (după alte surse) a capella. / cuv. it.].

A PRIÓRI adv. Înainte de orice experiență; în mod aprioric. /<Cuv. lat.

A SE VREÁ mă vreau intranz. A dori să ajungă sau să devină ceva sau cineva. Se vrea inginer. /<lat. volere

A VREÁ vreau tranz. 1) A avea în intenție; a proiecta în gând. Vreau să plec. Vreau să cânt.Vrei nu vrei fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă se spune despre cineva care trebuie să facă ceva împotriva voinței sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influență asupra cuiva. 2) A dori să i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicație. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea să plouă. [Monosilabic] /<lat. volere

a posteriori adv. din experiență, după consecințe, în opoziție cu a priori.

a priorì adv. înainte de orice experiență, din pură rațiune: judecată a priori, opus lui a posteriori.

ah! int. exprimă durere și suferință.

al (f. a) 1. art. m. precede pronume, numerale și substantive: al meu, al doilea, al școlarului; 2. f. pl. cele lucruri: toate alea, de ale gurii. [Lat. ILLUM, ILLAM a produs, întonat sau aton: el (f. ea), al și ăl (f. a)].

altă-aia f. monstru: se minună ca de altă-aia ISP. ║ pl. alte-ale, eufemistic: 1. nebunie, toane: apucată ca de alte-ale, o rupse la picior ISP.; 2. paralizie, epilepsie: îl băgă în alte-ale.

v. auxiliar, întâia persoană a optativului dela avea: aș face. [Probabil reflex dela lat. HABUISSEM].

aveà v. 1. auxiliar (înaintea unui participiu) pentru formarea trecutului: am zis; 2. (activ) a poseda: am un cal; 3. a simți: ce ai? am poftă; 4. a trebui (urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin): am a scrie, am să scriu; am de scris; 5. a costa: cât are asta? 6. a se avea bine cu cineva, a sta în legături de prietenie. [Lat. HABERE; pl. HABEMUS a dat avem și aton am, care dela plural a fost transportat asupra singularului (cf. eram = arhaic era); v. avere].

ă m. vocală confuză ce provine dintr’un a neîntonat, median sau final: bărbat (din barbă), călare (din cal).

ăl (f. aia) art. cel: degetul ăl mic. ║ pr. acel: să te ferească ăl de sus; vorba ăluia, proverb [V. al].

â m. son reprezentând o rostire mai energică și mai adâncă decât cel precedent și provenind obișnuit dintr’un a urmat de o nazală: păgân (lat. PAGANUS), rumân (lat. ROMANUS); a fost apoi propagat de slavona și turca, cari posed acelaș son.

buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică].

de-a prep. exprimă: 1. o mișcare vie și face parte din numirile jocurilor copilărești: de-a baba oarbă, de-a berbeleacu; 2. o mișcare prelungită într’o direcție oarecare: de-a lungul, de-a rândul; 3. se pune înaintea infinitivului: n’are de a face.

deabinele adv. de tot, cum trebue. [V. bine și de-a].

deavolna adv. Mold. berechet: slănină și făină în pod este deavolna CR. [Rus. DE VOLĬNO, îndestulător].

tumbă f. Mold. dare peste cap; de-a tumba, rostogolindu’se: se duce de-a tumba peste nouă mări AL. săltând, făcând chiar tumbe cu meșter echilibru AL. [Macedo-rom. tumbă, dare peste cap, colină mică și mormânt = lat. TUMBA, colnic, terasă, mormânt: evoluțiunea sensurilor e obscură în românește ca și în limbile romanice (cf. fr. tomber)].

vreà v. V. voì. [Lat. *VOLERE = VELLE].

ah! interj. de durere saŭ mirare.

3) aĭ v. ajutător la optativ. V. aș 1.

áĭbă (lat. habeat, habeant, să aibă el, eĭ, ca cuĭb, roĭb d. cubium, rubeus), pers. III a subj. prez. d. am, a avea. V. am 1.

al art. m. care arată gen.: al meŭ, al lor, al unuĭa, al omuluĭ; art. m. la nom. numeralelor ordinale: al doilea, și’n expresiunea alde. V. alde.

ále (vest) 1) art. fem. pl. îld. cele: casele ale de colo, casele alea marile (cele marĭ), te apucă alte alea de frică (alte celea, altceva, adică „paralizia”); 2) art. care arată gen. pl. fem. (în est a): ale mele, ale lor, ale uneĭa, ale femeiĭ, de ale lumiĭ (lucruri din ale lumiĭ).

1) am, avút, a avea v. tr. (lat. habére, a avea, ĭar rom. am e contras din avem, ca’n am avut eŭ sau noĭ. – Am, aĭ, are, avem, avețĭ, aŭ; aveam, avuĭ; am avut eŭ, am avut noĭ; avusesem; voĭ avea; voĭ fi avut; să am, să aĭ, să aĭbă și aĭvă, să avem, să avețĭ, să aibă și aivă; aș avea; aĭ, aĭbă, avețĭ, aĭbă; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorbă (dar mĭ-e frică, mĭ-e sete, mĭ-e poftă). Obțin: cu un franc aĭ o găină, veĭ avea un premiŭ. Am dimensiunea de: Etna are peste treĭ miĭ de metrĭ. Trebuĭe (cu inf. subj. orĭ supinu): am a scrie, am să scriŭ, am de scris. Cost, am prețu de (Pop.): aceasta carte are un franc (maĭ des și maĭ lămurit costă un franc). V. refl. Îs în relațiune: mă am bine cu el. Mă refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutător care servește la formarea perfectuluĭ (am zis) orĭ a viitoruluĭ (am să zic). A avea, a fi: n’are cine să mă ajute (nu e cine să mă ajute).

2) am v. ajutător al optativuluĭ, V. aș 1.

4) ar v. ajutător, V. aș 1.

1) aș v. ajutător (lat. vŏlébam, [imperfectu luĭ volo] din care s’a făcut vurea, vrea [că vream d. vreaŭ șĭ-a adăugat maĭ tîrziŭ m de la pl.], apoĭ s’a adăugat lat. sic, așa [rom. și] ca și în acelașĭ, și s’a făcut reașĭ [ca la Istrienĭ], apoĭ aș. Tot așa celelalte pers.: volébas, -at, -ámus, -átis,. ébant aŭ dat rom. vureaĭ, vurea, vuream, vureațĭ, vurea, apoĭ vreaĭ, vrea, vream, vreațĭ, vrea, apoĭ reaĭ, rea [influențat de ajutătoru are, ar’, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 și 309: n’are hi hălduit, are hi răsărit, s’are hie uĭtat], ream, reațĭ, rear [ca la Istrienĭ] și, în sfîrșit, aĭ, ar, am, ațĭ, ar (face). V. voĭ 2.

ațĭ v. ajutător, V. am 1 și aș 1.

ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.

búșile (de-a) V. bușă.

deavólna (ea dift.) adv. (rus. dovólĭno, destul). Nord. Fam. Destul, berechet.

5) o (vest), particulă îld. va (din care se și derivă) în: o fi îld. a fi, va fi (Fam.) și a să fie îld. a să fie, va să fie, va fi.

6) o (est) var. din a 2, ca: o fost, îld. a fost.

2) oĭ, verb auxiliar îld. voĭ: oĭ vedea (voĭ vedea).

2) om, verb auxiliar îld. vom: om vedea (vom vedea).

1) or, prescurtare îld. vor: or fi, vor fi.

va (prescurtat din vrea saŭ vare) v. ajutător p. formarea pers. III sing. a viitoruluĭ literar: va face, va să vie (pop. a face, a să vie în est și o face, o să vie în vest). Va să zică (vest), vrea să zică, adică, în rezumat: va să zică, s’a sfîrșit! – V. def. Vest. Maĭ va (pînă acolo, pînă atuncĭ), maĭ este loc orĭ timp (pînă acolo, pînă atuncĭ). Vechĭ. Dumnezeŭ va, D-zeŭ vrea.

válma (în de-a válma) loc. adv. (vsl. valŭmŭ, rus. válom, valit, cu grămada, în valurĭ, d. val, val; ceh. valem, valme, cu grămada, valmo, undulînd, curgînd răpede. Tot așa: sudalmă d. ung. szidalom. Cp. și cu aidoma). În comun, amestecat, la un loc, claĭe peste grămadă: a pune, a arunca de-a valma. V. podmol.

2) voĭ, veĭ, va, vom, vețĭ, vor v. ajutător care, în unire cu inf., formează viit. lit. (lat. *vóleo, vŏlére [după dóleo, dŏlére, a durea], cl. vŏlo, velle, a vrea. Veĭ vine din vĕlis [îld. vis], de unde s’a făcut vrom. verĭ, apoĭ veĭ, pop. (munt. ), -ĭ; va vine din vŏlet [V. orĭ], de unde s’a făcut *voare, vare, va, pop. a (munt. o, din *ua, *uă); vom vine din *volemus, de unde s’a făcut *vurem, vrem, vechĭ vem și văm, azĭ vom, pop. om; vețĭ vine din *voletis, de unde s’a făcut *vurețĭ, vrețĭ, vețĭ, pop. ețĭ, îțĭ [munt. oțĭ]: vor vine din volunt, rom. pop. or. V. vreaŭ și aș 1): voĭ merge (fam. munt. o să merg, mold. am să merg). Voĭ, va și vor se întrebuințează (numaĭ lit.) și ca v. tr.: nu voĭ, nu va, nu vor îld. nu vreaŭ (eŭ saŭ eĭ), nu vrea. Subj. vechĭ și să voaĭe (lat. *voleat).

vor, V. voĭ 21.[1]

  1. 1. În original, greșit: voĭ 1. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a1 (literă) s. m. / s. n., pl. a / a-uri

a cappélla (it.) loc. adj., loc. adv.

a frésco (it.) loc. adj., loc. adv.

a posterióri (lat.) (-ri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

a prióri (lat.) (-pri-o-ri) loc. adj., loc. adv.

al art. m., pl. ai; f. a, pl. ále; g.-d. pl. m. și f. álor (~ lui, ~ săi)

ampér s. m., pl. ampéri; simb. A

!ǻngström (unitate de măsură) (înv.) (sued.) (ång-ström) s. m., pl. ǻngströmi; simb. Å

árie (-ri-e) s. f., art. ária (-ri-a), g.-d. art. áriei; pl. árii, art. áriile (-ri-i-); (mat.) simb. A

aveá2 (a ~) vb. aux. pentru perf. comp. 1 am, 2 sg. ai, 3 sg. a, 2 pl. ați, 3 pl. au (am dat etc.); cond. 1 sg. aș, 2 sg. ai, 3 ar, 1 pl. am, 2 pl. ați (aș da etc.); (reg.) viit. 3 sg. a (a da)

aveá1 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. áre, 1 pl. avém, 2 pl. avéți, 3 pl. au; imperf. 3 sg. aveá; perf. s. 1 sg. avúi/avuséi, 1 pl. avúrăm/avúserăm, m.m.c.p. 3 sg. avusése; conj. prez. 2 sg. să ai, 3 să áibă; imper. 2 sg. ai, neg. nu aveá (tempo lent)/n-aveá (tempo rapid), 2 pl. avéți, neg. (tempo lent) nu avéți /(tempo rapid) n-avéți; part. avút

ă1 (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri

ăl2 (reg.) art. m. (omul ăl bun), g.-d. ălui, pl. ăi; f. a, g.-d. ắlei, pl. ále, g.-d. pl. m. și f. ắlor

ăl1 (reg.) adj. pr. antepus m. (ăl om); g.-d. ắlui, pl. ăi; f. a, g.-d. ắlei, pl. ále, g.-d. pl. m. și f. ắlor

ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora

â (literă) s. m. / s. n., pl. â / â-uri

!de a (+ inf., tempo lent: de a face)/de-a (în loc. adv./+ inf., tempo rapid: de-a face) prep. + prep.

de-a azvârlíta loc. adv.

de-a bába-gáia loc. adv.

de-a cufúndul (reg.) loc. adv.

!de-a fir a păr (pop.) loc. adv.

de-a látul loc. adv., loc. prep.

de-a rostogólul loc. adv.

!de-a stấnga loc. adv., loc. prep.

!de-a-n picioárelea (pop.) loc. adv.

iárba-dátului-și-a-fáptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-dátului-și-a-fáptului

vrea2 (a ~) vb. aux. pentru viit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (vor merge)

vrea1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, 1 pl. vrem, 2 pl. vreți, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. prez. 3 să vrea; ger. vrând; part. vrut.

a cappélla loc. adj., loc. adv.

a posterióri loc. adj., loc. adv. (sil. -ri-o-ri)

a prióri loc. adj., loc. adv. (sil. pri-o-ri)

al art. m., pl. ai; f. sg. a, pl. ale, g.-d. m. și f. alor

ampér s. m., pl. ampéri; simb. A

ángstrom s. m. (sil. ang-), pl. ángstromi; simb. Å

árie (mat., agr., muz.) s. f. (sil. -ri-e), art. ária (sil. -ri-a), g.-d. art. áriei; pl. árii, art. áriile (sil. -ri-i-); (mat.) simb. A

aveá vb., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avém, 2 pl. avéți, 3 pl. au, perf. s. 1 sg. avúi/avuséi, 1 pl. avúrăm/avúserăm, m. m. c. perf. 3 sg. avusése; conj. prez. 3 sg. și pl. áibă; imper. 2 sg. ai, 2 pl. avéți, neg. 2 sg. nu aveá/n-aveá, 2 pl. nu avéți/n-avéți; part. avút

aveá a fáce/aveá de-a fáce loc. vb.

ăl adj. m. (antepus), art. m., g.-d. ălui, pl. ăi; f. sg. a, g.-d. ălei, pl. ále, g.-d. m. și f. ălor

ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. și f. ălora

de-a prep. (în loc. adv., inclusiv cele cu nume de jocuri, totdeauna; în construcții infinitivale numai în tempo rapid)

de-a curmezíșul loc. adv.

de-a-n picioárelea/de-a-n picioárele loc. adv.

iárba-dátului-și-a-fáptului s. f.

vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreáu, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vreám, 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrúi, 3 sg. vru; conj. prez. 3 sg. și pl. vrea; part. vrut; ger. vrând; aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor

avea (ind.[1] perf. avui, m.m.c.p. avusesem, conj. aibă)

  1. Ori este omis am, ori este în plus ind. Ladislau Strifler

vrea (ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, imperf. vream (1 sil.), conj. vrea)

am, ai 2 ind. și conj., aibă 3 conj.; el a făcut, ei au făcut.

vreau, vrei 2, vrea 3, vrem 1 pl.; vrea 3 conj., vrând, nevrând ger.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A interj. ah!, aoleu!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)

ÁRIE s. 1. v. domeniu. 2. v. areal.

AVEÁ vb. 1. v. poseda. 2. a deține, a poseda, a purta. (~ numele de...) 3. v. căpăta. 4. v. conține. 5. v. cântări. 6. v. compune. 7. v. deține. 8. v. ține. 9. v. purta. 10. a nutri, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 11. v. ști. 12. a exista, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (~, în sfârșit, un ceas tihnit.) 14. v. simți. 15. v. trebui.

IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.

OCHIUL-BOULUI-A-FÉRIGEI s. v. năprasnică.

VREA vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cât ~ pe ceas?) 5. v. consimți. 6. v. intenționa.

AH interj. a!, aoleu!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

ARIE s. 1. compartiment, domeniu, sector, sferă. (~ de aplicare.) 2. (BIOL.) areal. (~ unei specii.)

AVEA vb. 1. a deține, a poseda, a stăpîni, (înv.) a posesui. (~ un bun material.) 2. a deține, a poseda, a purta. (~ numele de roman.) 3. a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 4. a conține, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 5. a cîntări, (pop.) a atîrna. (Cît ~ acest pește?) 6. a se alcătui, a se compune, a consta. (Blocul ~ două corpuri.) 7. a deține, a ocupa. (A ~ funcția de...) 8. a purta, a ține. (~ în mînă un buchet de flori.) 9. a purta. (~ pantofi galbeni.) 10. a nutri, a purta. (~ cele mai bune sentimente pentru...) 11. a găsi, a poseda, a ști. (~ eu soluția problemei.) 12. a exista, a fi, a se găsi. (~ cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (~ în sfîrșit un ceas tihnit.) 14. a simți. (~ amețeli.) 15. a trebui. (~ să mai fac un singur pas.)

iarba-datului-și-a-faptului s. v. FECIORICĂ.

muscă-d-a-mi s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.

ochiul-boului-a-ferigei s. v. NĂPRASNICĂ.

VREA vb. 1. a dori, a jindui, a pofti, a rîvni, a voi, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 2. a cere, a dori, a pofti, a voi. (Ochii văd, inima ~.) 3. a dori, a-i plăcea, a pofti, a voi. (Rămîi cu cine ~.) 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 5. a accepta, a admite, a consimți, a se învoi, a primi, a voi. (~ să fii soția mea?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

a prep.1. (Înv.) Exprimă o relație spațială (cu sau fără ideea de mișcare): șezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (Înv.) Exprimă o relație temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (N. Costin). – 3. (Înv.) De la sensul spațial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relație de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (N. Gane). – 5. Însoțește inf. scurt și (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a ști și a putea (nu pot face nimic) și după un pron. rel.-inter. (n-are ce face). – 6. (Înv.) Însoțește gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). Lat. ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Pușcariu 1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuințările din rom. sînt romanice, chiar și gen.-dat.: cf. Pușcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi frați). A fost înlocuit treptat și astăzi aproape complet, de la. Tendința actuală este de a i se limita folosirea la 4 și 5.

a interj. – Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creație expresivă.

ah, interj. – Indică durere, chin. – Var. ahá, interj. (arată satisfacția); ahó (var. ho), interj. (arată dorința de a face să se oprească; mai ales cu privire la boi). – Mr. ah(a). Creație expresivă; cf. explicația sa, incompletă și incorectă, la Carstensen 20-4. Pentru aho, cu var. sa, cf. ven. ao, sp. jo.Der. aht, s. n. (oftat), a cărui formație pare a fi influențată de ngr. ἄχτι; ahtiare, s. f. (jinduire; lăcomie, aviditate), format pe baza inf. unui vb. care nu s-a folosit niciodată, ca și cuvîntul următor; ahtiat, adj. (avid, lacom), pe care Roesler 588 îl derivă greșit de la tc. ihtiay „nevoie”.

al (f. a, pl. ai, ale), art.1. Art. caracteristic al numeralului ordinal. – 2. Art. caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz în care se face abstracție de art. a, cf. o fereastră a casei; noua fereastră a casei; fereastra nouă a casei; fereastra este a casei). 3. Art. caracteristic al pron. pop.4. Folosit în mod absolut, fără indicarea obiectului posedat, înseamnă „fiul lui”: ai Galeongiului (Iorga), fiii Galeongiu. A dat naștere la numeroase patronime, mai ales în Bucov.: Asiminei „fiul Siminei”. – 5. Fără indicarea posesorului, poate însemna: „tot ce se referă la”: după cît spun cunoscătorii în ale fripturii de batal (Sadoveanu). Lat. ille, illa, prin faza intermediară el, ea, care este pron. pers. (Pușcariu 53; DAR; D. Găzdaru, Descendenții demonstrativului latin ille în limba română, Iași, 1929).

al adj. și pron.1. Acela, cel (care): vrăjitorul ăla (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). – 2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasă (Voiculescu) (cu această folosire este fam. și se preferă cel). – 3. Antepus, substituie uneori art. enclitic, cu scopul de a întări semnificația demonstrativă: unde începu reteveiul a le înmuia ale oase (Ispirescu). – 4. (S.) Ceva nedefinit, persoană (cînd este m.) sau obiect (cînd este f.) care nu poate fi descrisă sau desemnată cu nume propriu: numai ce mă pomenesc cu un ăla (Caragiale). – 5. (Vulg.; în Munt.) A (se) ăla, vb. invariabil, poate indica orice acțiune, în cazurile în care nu se găsește la moment cuvînt propriu, sau se dorește evitarea unui cuvînt indecent. ♦ Decl. ca adj. antepus: ăl, gen. ălui, pl. ăi, gen. ălor; f. a, gen. ălei, pl. ale, gen. ălor. Ca adj. postpus și ca pron. primește un -a paragogic; suferă modificări numai f. sing. aia. Multe var. incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe ă inițial printr-un a. Lat. ille, illa. Prin originea sa, și în parte prin întrebuințare, se confundă cu cuvîntul precedent, de care s-a separat doar într-o epocă relativ recentă. În limba actuală nu este posibil să se mai confunde, astfel încît al rămîne pentru a desemna relațiile de posesie (și numeralul ordinal), pe cînd folosirea lui ăl se confundă cu a lui acel(a) sau cel(a). Într-adevăr, limba literară confundă constant ăl 1 și 2 cu acel(a) și ăl 3 cu cel(a), și preferă formele acestea din urmă, întrucît consideră cuvîntul ăl ca avînd o anume nuanță de vulgaritate sau, cel puțin, de familiaritate. În sensurile 3-5 este de neînlocuit, fiind vorba în aceste trei cazuri de construcții proprii rom. Sensul 4 răspunde aceleiași necesități ca fr. machin, truc, chose, sau sp. chisme. Pentru sensul 5 cf. sp. aquellar, (a)quillotrar. Complexitatea problemei adj. și pron. dem. în rom. se explică prin numeroasele sale întrebuințări nuanțate diferit, și în același timp prin originea lor unică. Într-adevăr, lat. ille a avut patru rezultate diferite (cf. Găzdaru și DAR, s. v. al): pron. pers. el, f. ea; art. encl. -l sau -le, f. -a; art. pos. al, f. a; și adj. și pron. ăl, f. a. La acestea s-ar putea adăuga seria de compuși de la ille, ca cel și acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. și romanic în general: muntele; al doilea; al meu; ăl mai frumos. Comp. alde, art. invar. (circumlocuțiune dem., care indică o referință la ceva cunoscut): alde mă-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creangă). Este comp. din ăl cu de. Pentru a înțelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sînt: săracul ăl(a) de Ion, astfel încît construcția este eliptică, prin suprimarea unui adj. Construcția se reduce la ăl de, unde de are sens relativ: ăl de ieri. DAR dă altă explicație, bazată pe necesitatea de a exprima un pl. indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intenției construcției, nici sing. invar. al lui alde. Cf. Philippide, Principii, 138.

aveá (am, avút), vb.1. A poseda, a deține, a stăpâni (uz absolut). – 2. A dispune de ceva, a căpăta, a primi (compl. direct este un obiect posedat). – 3. A fi văr, coleg etc. (compl. direct este un nume de persoană, care indică rudenie sau relații de serviciu). – 4. A conține, a însuma (compl. direct este o unitate de timp, de suprafață sau de capacitate). – 5. A deține, a suporta, a trebui să etc. (compl. direct este determinat în calitatea sa fundamentală de alt compl. direct, de o apoziție, un adj., un adv. sau un compl. de mod introdus prin prep. de). – 6. A poseda, a deține (compl. direct este un abstract). – 7. A suferi de ceva, boală sau beteșug. – 8. (Refl.) A întreține relații trupești. – 9. A poseda o femeie. – 10. A obține, a dobîndi. – 11. A fi, a se găsi cineva (cu valoare impersonală, mai ales în expr. n-are cine, nu există nimeni). – 12. A trebui să (cînd este urmat de un inf. scurt, cu prep. a, de un part. trecut, cu prep. de, sau de un conjunctiv; sensul oscilează între ideea de viitor și aceea de acțiune obligatorie). – 13. (Cu valoare de verb auxiliar, servește la formarea perf. simplu, a. m. m. c. perf. și a condiționalului). – Mr., megl. am, istr. am(u). Lat. hăbēre (Pușcariu 72; Candrea-Dens., 126; REW 3958; DAR); cf. vegl. avar, it. avere, prov. aver, fr. avoir, sp. haber. Valorile 9 și 10 sînt galicisme. Der. avere, s. f. (bunuri, bogăție, avuție), cf. fr. avoir, sp. haberes; avut, adj. (bogat, avut); avut, s. n. (bogăție, bunuri); avuție, s. f. (bogăție); înavuți, vb. (a îmbogăți); neavere, neavuție, s. f. (sărăcie). Din rom. provine săs. avere „bogăție”.

vreá (vreáu, vrut), vb.1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Var. I vreu, vroi, voi, I pl. vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Lat. volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), cf. it. volere, prov., cat. voler, fr. vouloir. Pentru evoluția formelor, cf. Candrea, Éléments, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, cf. va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I *vo(r)iuvoi ca *ceriucei (cerere), pierpiei (pieire) etc. Der. vrere, s. f. (voință); vrută, s. f. (dorință, gust); vruță, s. f. (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), s. f. (vrere); bunăvoință, s. f. (intenție bună); reavoință, s. f. (intenție rea); voitor, adj. (care dorește, care voiește); binevoitor, adj. (bine intenționat); răuvoitor, adj. (rău intenționat). – Cf. votru.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

a 1. Numele primului sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din ev. med. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, a este echivalentul lui la*. La popoarele romanice, literele au fost înlocuite în solmizare* (A = la). 2. În sistemul modurilor (I, 3), greg., A este confinalis* în modul dorian. După Glareanus, cu A începe modul eolian. 3. Abrev. pentru: alto*, altus, antifon*. V: acord; tonalitate (2); dualism; cifraj.

a, prep. – La: „Puii stau a soare și eu a umbră” (D. Pop, 1970: 158); „O luat dasagii de-a umăr” (idem); „O sărit omu’ cu un brăcinar din gatii a mână” (Papahagi, 1925: 125); „Mă duc sara la fântână / Cu gălețile a mână” (Bârlea, 1924, II: 357). – Lat. ad „la” (DEX, MDA).

a, prep. – La: „Puii stau a soare și eu a umbră” (D. Pop 1970: 158); „O luat dasagii de-a umăr” (idem); „O sărit omu’ cu un brăcinar din gatii a mână” (Papahagi 1925: 125); „Mă duc sara la fântână / Cu gălețile a mână” (Bârlea 1924, II: 357). – Lat. ad „la”.

A = Sunetul din notațiunea germană, corespunzător cu sunetul LA (V. AC.) din notațiunea muzicală modernă (V. GAMA). În antichitate și mai ales în vechea muzică greco-orientală, treptele gamei erau notate cu literele alfabetului grec. (V. PSALTICHIE). (A. L. Ivela, Dicționar muzical ilustrat, Editura Librăriei „Universala Alcalay&Co”, București, 1927) muzică

áltă-áia, alte-alea, s.f. (pop.) 1. monstru 2. epilepsie, paralizie 3. (la pl.) nebunii, toane

árie s.f. teritoriu delimitat de o isoglosă sau de un grup de isoglose, pe care se înregistrează una sau mai multe particularități lingvistice.

LEGEA ARIILOR metodă de proiectare destinată obținerii unei rezistențe aerodinamice (v.) minime la portanță nulă în cazul unei configurații date pentru o aeronavă, a ansamblului aripă-fuzelaj, la o viteză de zbor dată. Aplicarea legii ariilor diferă de avioanele subsonice la cele supersonice, depinzând de numărul Mach (v.).

a cappella (loc. it. ca la capelă) 1. Cântare corală fără acompaniament* instrumental. Termenul provine de la spațiul rezervat unor altare laterale în interiorul bis. unde stăteau uneori și cântăreții. Conform tradiției, modelul cântării corale a. a fost muzica palestriniană, gândită și executată în Capela Sixtină (lipsită de orgă*) și care corespunde nu numai condițiilor acustice ale edificiului ci și principiilor de simplitate polifonică*, slujind inteligibilității textului, preconizate de Contrareformă. Muzica corală (v. cor) a sec. 19 a preluat acest principiu, făcând distincție între lucrările propriu-zis corale și cele cu acompaniament instr. sau orch. V. capelă. 2. V. alla breve.

al loco (loc. it. „la loc”), indicație de revenire la normal după un pasaj având indicația all’ ottava*; sin. loco (1).

al rovescio (loc. it., „în răsturnare, pe dos”) v. recurență.

CURMEZÍȘUL s. n. art. v. CURMÉZIȘ. De-a latul, transversal; pieziș. ◊ În lungiș și (în) curmeziș sau și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊ Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat) curmezișul] – [DEX ’96]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A2 (lat. ad „către”) prep. 1. Precede infinitivul: a merge. 2. Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale: de-a lungul, de-a dreapta. 3. Exprimă un raport de asemănare, de identificare: miroase a fîn. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă.

A3 (< fr.) prep. (Urmat de numerale) De cîte... 3 caiete a 2 lei.

A1 s. m. invar. 1. Prima literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). 2. (LOG.) Simbol pentru judecata universal-afirmativă. V. pătratul logic. 3. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul la. 4. (METR.) Simbol pentru amper. 5. (MAT.) Simbol pentru arie.

Å s. m. (METR.) Simbol pentru ångström.

HOC VOLO, SIC IUBEO; SIT PRO RATIONE VOLUNTAS (lat.) asta vreau, așa poruncesc; voința mea să țină loc de rațiune – Iuvenal, „Satirae”, VI, 223. Expresie a unei încăpățânări arbitrare.

QUI ACCUSARE VOLUNT, PROBATIONES HABERE DEBENT (lat.) cei ce vor să acuze trebuie să aibă dovezi – Veche maximă de drept, care obligă pe acuzator să prezinte dovezile vinovăției acuzatului.

SI VIS AMARI, AMA! (lat.) dacă vrei să fii iubit, iubește! – Seneca, „Epistulae ad Lucilium”, IX, 6.

SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) dacă vrei să mă facă să plâng, trebuie să te doară mai întâi pe tine – Horațiu, „Ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre condițiile forței emoționale ale operei de artă.

SI VIS PACEM, PARA BELLUM (lat.) dacă vrei pace, pregătește-te de război – Vegetius, „Epitome institutionum rei militaris”. În sens mai larg, pentru a ocroti munca pașnică, trebuie să fii pregătit să te aperi de agresorul potențial.

TU L’AS VOULU, GEORGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Molière, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de reproș pe care și le adresează eroul ori de câte ori se vede înșelat de soția sa de neam mare. În sens general, reproș ironic: ți-ai făcut-o cu mâna ta.

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a (nu) le avea cu (ceva) expr. a (nu) se pricepe la (ceva)

a da de-a dura expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca.

a se da de-a dura expr. 1. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. 2. a pleca; a dispărea.

aia pron. dem. (pop. eufem.) 1. penis 2. vulvă, vagin

ăl mai tare din parcare expr. (iron.) individ grozav / formidabil

c-așa vrea mușchii mei! expr. fiindcă așa vreau eu!

PENTRU CĂ AȘA VREAU EU c-așa vrea mușchii mei, de chichi, de michi, de trei lei ridichi; de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane; de chichiri, michiri; de iordan / de Iorgu; de Madagascar; de pamplezir; de piele; de sanchi.

Intrare: a (interj.)
a3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • a
interjecție (I10)
  • aa
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • aaa
Intrare: a (literă)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
plural
  • a
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
a1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • a-ul
  • a-u‑
plural
  • a-uri
  • a-urile
genitiv-dativ singular
  • a
  • a-ului
plural
  • a-uri
  • a-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: a (prep.)
a4 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • a
Intrare: a (sufix)
sufix (I7-S)
  • a
Intrare: a cappella
compus
  • a cappella
compus
  • a capella
Intrare: a deux
a deux
compus
  • a deux
Intrare: a fresco
Intrare: a posteriori
  • silabație: -ri-o-ri
compus
Surse flexiune: DOR
  • a posteriori
aposteriori adverb
adverb (I8)
  • aposteriori
Intrare: a priori
compus
Surse flexiune: DOR
  • a priori
apriori adverb
adverb (I8)
  • apriori
Intrare: a(n) (prefix)
prefix (I7-P)
  • a
prefix (I7-P)
  • an
Intrare: ah (interj.)
ah1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ah
  • a
Intrare: al
al1 (art.) articol
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • al
  • a
plural
  • ai
  • a
  • ale
  • a
genitiv-dativ singular
  • alui
  • alei
  • ale
plural
  • alor
  • alor
Intrare: amper
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amper
  • amperul
  • amperu‑
plural
  • amperi
  • amperii
genitiv-dativ singular
  • amper
  • amperului
plural
  • amperi
  • amperilor
vocativ singular
plural
A simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • A
Intrare: ångström
ångström substantiv masculin
  • silabație: ång-ström
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ångström
  • ångströmul
  • ångströmu‑
plural
  • ångströmi
  • ångströmii
genitiv-dativ singular
  • ångström
  • ångströmului
plural
  • ångströmi
  • ångströmilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Å
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ä
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: arie (sup.)
arie1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: a-ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arie
  • aria
plural
  • arii
  • ariile
genitiv-dativ singular
  • arii
  • ariei
plural
  • arii
  • ariilor
vocativ singular
plural
A simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • A
Intrare: avea
verb (VT514)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avea
  • avere
  • avut
  • avutu‑
  • având
  • avându‑
singular plural
  • ai
  • aibi
  • aveți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • am
(să)
  • am
  • aveam
  • avui
  • avusei
  • avusesem
  • avusem
a II-a (tu)
  • ai
(să)
  • ai
  • aibi
  • aveai
  • avuși
  • avuseși
  • avuseseși
  • avuseși
a III-a (el, ea)
  • are
(să)
  • aibă
  • aibe
  • aivă
  • avea
  • avu
  • avuse
  • avusese
  • avuse
plural I (noi)
  • avem
(să)
  • avem
  • aveam
  • avurăm
  • avuserăm
  • avuseserăm
  • avusesem
  • avuserăm
  • avusem
a II-a (voi)
  • aveți
(să)
  • aveți
  • aveați
  • avurăți
  • avuserăți
  • avuseserăți
  • avuseseți
  • avuserăți
  • avuseți
a III-a (ei, ele)
  • au
(să)
  • aibă
  • aibe
  • aivă
  • aveau
  • avu
  • avuseră
  • avuseseră
  • avuseră
verb (V514-aux)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avea
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • am
  • aș
a II-a (tu)
  • ai
a III-a (el, ea)
  • a
  • ar
plural I (noi)
  • am
a II-a (voi)
  • ați
a III-a (ei, ele)
  • au
  • ar
Intrare: ă
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ă
plural
  • ă
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
ă2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ă
  • ă-ul
  • ă-u‑
plural
  • ă-uri
  • ă-urile
genitiv-dativ singular
  • ă
  • ă-ului
plural
  • ă-uri
  • ă-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: ăl
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăl
  • a
plural
  • ăi
  • ale
genitiv-dativ singular
  • ălui
  • ălei
plural
  • ălor
  • ălor
Intrare: ăla
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P22)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăla
  • aia
plural
  • ăia
  • alea
genitiv-dativ singular
  • ăluia
  • ăleia
plural
  • ălora
  • ălora
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăl
  • a
plural
  • ăi
  • ale
genitiv-dativ singular
  • ălui
  • ălei
plural
  • ălor
  • ălor
Intrare: â
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • â
  • â-ul
  • â-u‑
plural
  • â-uri
  • â-urile
genitiv-dativ singular
  • â
  • â-ului
plural
  • â-uri
  • â-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: de-a
compus
  • de-a
Intrare: de-a azvârlita
de-a azvârlita locuțiune adverbială
compus
  • de-a azvârlita
Intrare: de-a baba-gaia
de-a baba-gaia locuțiune adverbială
compus
  • de-a baba-gaia
Intrare: de-a binelea
de-a binelea
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • de-a binelea
de-a-binele
compus
  • de-a-binele
deabinele adverb
adverb (I8)
  • deabinele
Intrare: de-a bușilea
de-a bușilea
compus
  • de-a bușilea
de-a bușile
compus
  • de-a bușile
de-a bușele
compus
  • de-a bușele
Intrare: de-a cufundul
de-a cufundul locuțiune adverbială
compus
  • de-a cufundul
Intrare: de-a curmezișul
de-a curmezișul locuțiune adverbială
compus
  • de-a curmezișul
de-a-curmezișul locuțiune adverbială
compus
  • de-a-curmezișul
Intrare: de-a dreptul
de-a dreptul locuțiune adverbială
compus
  • de-a dreptul
de-a-dreptul locuțiune adverbială
compus
  • de-a-dreptul
Intrare: de-a dura
compus
  • de-a dura
compus
  • de-a-dura
Intrare: de-a face
compus
  • de-a face
Intrare: de-a fir a păr
de-a fir a păr locuțiune adverbială
compus
  • de-a fir a păr
Intrare: de-a gata
compus
  • de-a gata
compus
  • de-a-gata
Intrare: de-a latul
compus
  • de-a latul
de-a-latul
compus
  • de-a-latul
Intrare: de-a lungul
compus
  • de-a lungul
compus
  • de-a-lungul
Intrare: de-a măruntul
de-a măruntul locuțiune adverbială
compus
  • de-a măruntul
de-a-măruntul locuțiune adverbială
compus
  • de-a-măruntul
Intrare: de-a rândul
de-a rândul locuțiune adverbială
compus
  • de-a rândul
de-a-rândul locuțiune adverbială
compus
  • de-a-rândul
Intrare: de-a roata
compus
  • de-a roata
compus
  • de-a-roata
Intrare: de-a rostogolul
de-a rostogolul locuțiune adverbială
compus
  • de-a rostogolul
de-a-rostogolul locuțiune adverbială
compus
  • de-a-rostogolul
Intrare: de-a sila
compus
  • de-a sila
compus
  • de-a-sila
Intrare: de-a stânga
de-a stânga locuțiune adverbială
compus
  • de-a stânga
de-a-stânga locuțiune adverbială
compus
  • de-a-stânga
Intrare: de-a surda
compus
  • de-a surda
compus
  • de-a-surda
Intrare: de-a tumba
compus
  • de-a tumba
compus
  • de-a-tumba
Intrare: de-a valma
compus
  • de-a valma
compus
  • de-a-valma
deavalma adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: Șăineanu, ed. VI
  • deavalma
Intrare: de-a-dușca
compus
  • de-a-dușca
Intrare: de-a-n picioarelea
de-a-n picioarelea locuțiune adverbială
compus
  • de-a-n picioarelea
de-a-n picioarele locuțiune adverbială
compus
  • de-a-n picioarele
Intrare: de-a-ntregul
de-a-ntregul locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: IVO-III
  • de-a-ntregul
Intrare: de-al
de-al
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume compus
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • de-al
  • de-a
plural
  • de-ai
  • de-ale
genitiv-dativ singular
  • de-alui
  • de-alei
plural
  • de-alor
  • de-alor
Intrare: deavolna
deavolna adverb
adverb (I8)
  • deavolna
de-a-volna adverb
compus
  • de-a-volna
volna adverb
adverb (I8)
  • volna
Intrare: iarba-datului-și-a-faptului
iarba-datului-și-a-faptului substantiv feminin articulat (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarba-datului-și-a-faptului
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbii-datului-și-a-faptului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-d-a-mică
muscă-d-a-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-d-a-mi
  • musca-d-a-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-d-a-mi
  • muștei-d-a-mi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ochiul-boului-a-ferigei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ochiul-boului-a-ferigei
plural
genitiv-dativ singular
  • ochiului-boului-a-ferigei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vrea
verb (VT517)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrea
  • vra
  • vrere
  • vrut
  • vrutu‑
  • vrând
  • vrându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vreau
  • vrau
(să)
  • vreau
  • vrau
  • vream
  • vram
  • vrui
  • vrusei
  • vrusesem
  • vrusem
a II-a (tu)
  • vrei
  • vrai
(să)
  • vrei
  • vrai
  • vreai
  • vrai
  • vruși
  • vruseși
  • vruseseși
  • vruseși
a III-a (el, ea)
  • vrea
  • vra
(să)
  • vrea
  • vreie
  • vrea
  • vra
  • vru
  • vruse
  • vrusese
  • vruse
plural I (noi)
  • vrem
(să)
  • vrem
  • vream
  • vram
  • vrurăm
  • vruserăm
  • vruseserăm
  • vrusesem
  • vruserăm
  • vrusem
a II-a (voi)
  • vreți
(să)
  • vreți
  • vreați
  • vrați
  • vrurăți
  • vruserăți
  • vruseserăți
  • vruseseți
  • vruserăți
  • vruseți
a III-a (ei, ele)
  • vor
  • vreau
  • vrau
(să)
  • vrea
  • vreie
  • vreau
  • vrau
  • vru
  • vruseră
  • vruseseră
  • vruseră
verb (VT517-aux)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrea
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voi
  • oi
a II-a (tu)
  • vei
  • ei
  • ăi
  • oi
  • îi
  • ‑i
a III-a (el, ea)
  • va
  • o
  • a
plural I (noi)
  • vom
  • om
a II-a (voi)
  • veți
  • eți
  • ăți
  • oți
  • îți
  • ‑ți
a III-a (ei, ele)
  • vor
  • or
verb (VT408)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vroi
  • vroire
  • vroit
  • vroitu‑
  • vroind
  • vroindu‑
singular plural
  • vroiește
  • vroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vroiesc
(să)
  • vroiesc
  • vroiam
  • vroii
  • vroisem
a II-a (tu)
  • vroiești
(să)
  • vroiești
  • vroiai
  • vroiși
  • vroiseși
a III-a (el, ea)
  • vroiește
(să)
  • vroiască
  • vroia
  • vroi
  • vroise
plural I (noi)
  • vroim
(să)
  • vroim
  • vroiam
  • vroirăm
  • vroiserăm
  • vroisem
a II-a (voi)
  • vroiți
(să)
  • vroiți
  • vroiați
  • vroirăți
  • vroiserăți
  • vroiseți
a III-a (ei, ele)
  • vroiesc
(să)
  • vroiască
  • vroiau
  • vroi
  • vroiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voi
  • voire
  • voit
  • voitu‑
  • voind
  • voindu‑
singular plural
  • voiește
  • voiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voiesc
(să)
  • voiesc
  • voiam
  • voii
  • voisem
a II-a (tu)
  • voiești
(să)
  • voiești
  • voiai
  • voiși
  • voiseși
a III-a (el, ea)
  • voiește
(să)
  • voiască
  • voia
  • voi
  • voise
plural I (noi)
  • voim
(să)
  • voim
  • voiam
  • voirăm
  • voiserăm
  • voisem
a II-a (voi)
  • voiți
(să)
  • voiți
  • voiați
  • voirăți
  • voiserăți
  • voiseți
a III-a (ei, ele)
  • voiesc
(să)
  • voiască
  • voiau
  • voi
  • voiseră
verb (VT667)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
singular plural
  • va
  • vă
  • vați
  • vareți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • va
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

a cappella a capella

  • 1. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN

etimologie:

a fresco

  • 1. (Despre picturi) Pictat pe zidul ud, proaspăt.
    surse: MDA2 DN

etimologie:

ah (interj.)

  • 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică.
    surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cu ochii-nchiși și strînși de tot, Ea de dureri izbea piciorul: Ah, lasă-mă, că nu mai pot! COȘBUC. P. I 182.
      surse: DLRLC
    • Ah! ce foc simt că mă arde, strigă bolnavul, apucîndu-se cu mîinile de pîntece. NEGRUZZI, S. I 164.
      surse: DLRLC
  • 2. Exclamație care trădează sentimente puternice, ca:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: a (interj.)
    • 2.1. teamă, milă, deznădejde, părere de rău.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • O întrebam încet: Ce ai, Chivo? Și ea de-abia putea să-mi răspundă: Ah! de-ar afla taica... de-ar afla taica... ar fi amar de mine! Tare mă tem de mînia lui. SADOVEANU, O. III 676.
        surse: DLRLC
      • Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor, să jelești... Nu ești de foc, la piept să-l strîngi, Să-l încălzești! COȘBUC, P. I 147.
        surse: DLRLC
      • Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158.
        surse: DLRLC
      • Ah! cui ar fi trecut prin gînd Ș-ar fi crezut vrodată Că mulți lipsi-vor în curînd Din mîndra noastră ceată! ALECSANDRI, P. A. 205.
        surse: DLRLC
    • 2.2. mulțumire, admirație, dragoste.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ah! muiere cu suflet de bărbat, zise balaurul. DELAVRANCEA, V. V. 214.
        surse: DLRLC
      • Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! EMINESCU, O. I 154.
        surse: DLRLC
      • Ah! pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda! ALECSANDRI, P. A. 209.
        surse: DLRLC
    • 2.3. ciudă, necaz.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum îl văzură zînele scăpat, se cătrăniră de necaz că nu putură să-l prindă. Atunci ele îi ziseră: Ah! fecior de lele ce mi-ai fost, cum de ne amăgiși? ISPIRESCU, L. 150.
        surse: DLRLC

etimologie:

a (interj.) aa aaa

  • 1. (De obicei repetat sau lungit) Exclamație care exprimă diferite stări emotive:
    surse: DEX '09 sinonime: ah (interj.)
    • 1.1. surprindere, mirare.
      surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DLRC DER NODEX 2 exemple
      exemple
      • A, dar lîngă sobă s-a mișcat culcușul cățelului. BASSARABESCU, V. 32.
        surse: DLRLC
      • A, te-am prins!
        surse: DEXI
    • 1.2. admirație, entuziasm.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Am așteptat cît am așteptat înghesuit în fund, și-n sfîrșit am auzit: A! a! și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus pe movilă vestitul cîntăreț. CARAGIALE, O. I 375.
        surse: DLRLC
      • A, ce rochie frumoasă!
        surse: DEXI
    • 1.3. plăcere, satisfacție.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 NODEX 3 exemple
      exemple
      • Șeful (cordial): Aaa! Am onoarea, dom’profesor. SEBASTIAN, T. 191.
        surse: DLRLC
      • Să ciocnim, giupîne! Noroc și într-un ceas bun. Amin! (Bea) A!... bun îi! ALECSANDRI, T. I 329.
        surse: DLRLC
      • Ai mâncat ciocolata? – A, a fost foarte bună!
        surse: DEXI
    • 1.4. bucurie răutăcioasă, triumf.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • A! a! bine ți-a făcut!
        surse: DLRLC
    • 1.5. necaz, supărare, durere.
      surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DLRC NODEX un exemplu
      exemple
      • A! ce copil neastîmpărat!
        surse: DLRLC
    • 1.6. întristare, regret.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 NODEX 2 exemple
      exemple
      • A, ce rău îmi pare că nu te-am ascultat!
        surse: DLRLC
      • Ai pierdut banii? – A, asta-i situația!
        surse: DEXI
    • 1.7. indignare, amenințare.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC DER 3 exemple
      exemple
      • A, tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I 338.
        surse: DLRLC
      • N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. – A, voi ocărîți pre domnul vostru! strigă acesta. NEGRUZZI, S. i 152.
        surse: DLRLC
      • A, din ăștia-mi ești?
        surse: DEXI
  • 2. Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru scăpat din vedere.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 NODEX sinonime: ah (interj.) 2 exemple
    exemple
    • A, cît p-aci să uit să-ți povestesc cum s-au petrecut lucrurile.
      surse: DLRLC
    • Ți-ai amintit? – A, asta era!
      surse: DEXI

etimologie:

al

  • 1. Articol posesiv sau genitival.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Se folosește înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Carte a elevului.
        surse: DEX '09
      • Mi se făcuse dor de Șebiș... Și mai cu seamă de voi, tovarăși ai copilăriei mele. BENIUC, V. 22.
        surse: DLRLC
      • Fiul craiului... iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189.
        surse: DLRLC
      • Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 104.
        surse: DLRLC
      • Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe. CREANGĂ, P. 59.
        surse: DLRLC
      • Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrșește, Al dorului mă topește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 92.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Se folosește când posesorul e numit înaintea obiectului posedat.
        surse: DLRLC 3 exemple
        exemple
        • D-voastră, cinstiți oaspeți [zise spânul], se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ,. P. 233.
          surse: DLRLC
        • Duce-m-aș cu luna-n stele, Nu mă pot de-a mîndrei jele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.
          surse: DLRLC
        • Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 218.
          surse: DLRLC
      • surse: DLRLC
      • surse: DLRLC
    • 1.2. Se folosește înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Clasa a zecea.
        surse: DEX '09
      • Elev în clasa a opta.
        surse: DLRLC
      • Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept. CARAGIALE; O. II 208.
        surse: DLRLC

etimologie:

a (literă)

  • 1. Prima literă a alfabetului limbii române.
    surse: MDA2 DEX '09 DLRLC DEXI DLRC DE
    • 1.1. expresie De la a (până) la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime; de la alfa la omega.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2
  • 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).
    surse: MDA2 DEX '09 DLRM DEXI DLRC
  • 3. Semn grafic pentru această literă (a, A).
    surse: DEXI
  • 4. muzică Notație literală pentru sunetul la în țările germanice.
    surse: DEXI DE
  • 5. metrologie (Sub forma A) Simbol pentru amper.
    surse: DEXI DE
  • 6. matematică (Sub forma A) Simbol pentru arie.
    surse: DEXI DE
  • 7. chimie (Sub forma A) Numele unei vitamine.
    surse: DEXI
  • 8. medicină (Sub forma A II) Numele unei grupe sangvine.
    surse: DEXI
  • 9. logică Simbol pentru judecățile universal-afirmative.
    surse: DEXI DE

etimologie:

amper A

  • 1. Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol A
    surse: DOOM 2

etimologie:

ångström Å (2)

  • 1. fizică Unitate de măsură pentru lungimi de undă egală cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru.
    surse: DEX '09 DLRM MDA2
  • diferențiere Unitate de măsură pentru lungimi de undă, care se folosește în optică, spectrografie, cristalografie și fizica atomică, egală cu 1/10000 dintr-un micron.
    surse: DN
  • comentariu simbol Å
    surse: DOOM 2 DE

etimologie:

a(n) (prefix) a an

  • 1. Element de compunere care indică absența, excluderea etc.
    surse: DEX '09 MDA2 un exemplu
    exemple
    • Amoral, anhidru.
      surse: MDA2 DEX '09
    • 1.1. Element de compunere cu semnificația „privativ”, „negativ”.
      surse: MDN '00

etimologie:

a posteriori aposteriori

  • 1. filosofie Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cunoștințe aposteriori.
      surse: DEX '98 DLRLC
  • 2. Din ceea ce urmează, în consecință, ca urmare a unui raționament.
    surse: DN

etimologie:

a (prep.)

  • 1. Formează numerale distributive; de câte...
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI MDA2 DLRC DE 3 exemple
    exemple
    • 3 saci a 80 de kg.
      surse: DEX '09 DLRM
    • Trei caiete a un leu.
      surse: DLRLC
    • Două cărți a 100 de pagini.
      surse: DEXI
  • 2. Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DLRC DE un exemplu
    exemple
    • A lucra. A vorbi. A citi.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Precedă infinitivul care are rol de subiect sau de complement în propoziție.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • I-a dat poruncă ca să-i deschidă toate tronurile cu haine, spre a-și alege. ISPIRESCU, L. 3.
        surse: DLRLC
      • E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226.
        surse: DLRLC
      • Încă nu apucaseră feciorii a aprinde luminările. ALECSANDRI, T. I 155.
        surse: DLRLC
      • Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.
        surse: DLRLC
  • 3. Exprimă un raport de comparație sau de asemănare.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DLRC NODEX DE 5 exemple
    exemple
    • Miroase a pământ. Miroase a tămâie. Miroase a urs. Miroase a trandafir. Miroase a fân.
      surse: DEX '09 DLRM DEXI DLRC NODEX DE
    • Vîntul venea vîjîind din cîmpii, trecea prin fînețe și țipa cîteodată a pustiu. SADOVEANU, O. I 147.
      surse: DLRLC
    • Aerul mirosea a pămînt ud, a iarbă proaspătă ș-a flori de liliac. VLAHUȚĂ, O. A. 371.
      surse: DLRLC
    • Urcă-te, leică, într-un copaci mare și te uită în toate părțile, doară de vei vedea ceva așa care să semene a sat. ISPIRESCU, L. 336.
      surse: DLRLC
    • Un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună... decît a fir de tort. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Construcție prepozițională ce exprimă o presimțire, o prevestire, o amenințare, un raport prezumtiv.
      surse: DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • O adiere rece... șuieră a primejdie. SLAVICI, V. P. 156.
        surse: DLRLC
      • A lupilor potaie... vine... urlînd a moarte. ALECSANDRI, P. A. 222.
        surse: DLRLC
      • Un fel de vultur ce țipă a ploaie. ȘEZ. II 151.
        surse: DLRLC
      • Nu-i a bine. Vremea e a ploaie.
        surse: NODEX
    • 3.2. În semn de...
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI DE 5 exemple
      exemple
      • Fluieră a pagubă.
        surse: DEX '09 DLRM DEXI DE
      • Fața omului se chirci a durere. PREDA, I. 167.
        surse: DLRLC
      • Parcă se coborîse încet o pleoapă, a somn, peste rămășițele de lumină. SADOVEANU, O. V 458.
        surse: DLRLC
      • Sta în loc și fluiera a pagubă. ISPIRESCU, L. 139.
        surse: DLRLC
      • Cîteodată... prea arare... A tîrziu cînd arde lampa. EMINESCU, O. I 106.
        surse: DLRLC
  • 4. Formează, împreună cu substantive precedate de numerale ori de adjective pronominale nehotărâte sau împreună cu pronume nehotărâte, construcții cu valoare de genitiv.
    surse: DLRLC DEXI 2 exemple
    exemple
    • Să le lege de codițele a trei cai neinvățați. RETEGANUL, P. II 40.
      surse: DLRLC
    • Cărțile a doi copii. Simbolul a ceva.
      surse: DEXI
  • 5. Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și a unor substantive și adjective (în care este inclus tot).
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DLRC un exemplu
    exemple
    • De-a dreapta, de-a baba oarba. Atoatevăzător, atotputernic, atotcuprinzător, atotștiutor. Acasă.
      surse: DEX '09 DLRLC DEXI
  • 6. Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale, exprimând un raport local.
    surse: DLRLC DE 3 exemple
    exemple
    • De-a curmezișul. De-a latul.
      surse: DLRLC
    • Locomotiva scundă... trăgea încet șase vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU B. F. 5.
      surse: DLRLC
    • Masele grele de păr... o încoronau de-a dreapta și de-a stînga. DUMITRIU, B. F. 37.
      surse: DLRLC
  • 7. Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale, exprimând un raport modal.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • De-a berbeleacul. De-a binelea. De-a gata.
      surse: DLRLC

etimologie:

a priori apriori

  • 1. filosofie (În mod) aprioric, înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: aprioric un exemplu
    exemple
    • N-avem nici un motiv să negăm apriori, împotriva indicațiilor experienței, existența unor «substanțe cvasimateriale», deosebindu-se de materia obișnuită (atomii și eterul). LENIN, MAT. EMP. 311.
      surse: DLRLC

etimologie:

arie (sup.) A

  • 1. matematică Măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice).
    surse: DEX '09 DN un exemplu
    exemple
    • Aria cercului.
      surse: DEX '09 DN
    • diferențiere geometrie Suprafață cuprinsă într-un contur închis.
      surse: DLRLC
    • diferențiere geometrie Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime.
      surse: DLRM
    • comentariu simbol A
      surse: DOOM 2
  • 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui fapt de limbă, a unui grup de plante sau de animale etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: areal un exemplu
    exemple
    • Directorul își scoase pe masă harta cu aria de lucru a brigăzilor și planul de producție al întregii campanii. MIHALE, O. 476.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Arie continuă = teritoriu pe suprafața căruia un fenomen de limbă este răspândit în mod continuu.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Atmosferă plină de palmierii coloniilor, de crestele Caucaziei, de ariile mișcătoare ale oceanelor. CAMILAR, N. II 179.
        surse: DLRLC
      • Un vîntișor ascuțit trăgea dinspre răsărit; altfel vremea era liniștită, stelele înfloreau vioaie pe aria cerului. SADOVEANU, O. V 369.
        surse: DLRLC
      • Și ochi ridic spre aria stelară. TOMA, C. V. 277.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină area (cu sensuri după limba franceză aire).
    surse: DEX '09 DLRM DN

avea

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Nu au despoții atîtea puști ca să poată doborî pe toți cei însetați de libertate. CAMIL PETRESCU, B. 119.
      surse: DLRLC
    • [Copilul] după ce văzu că nu mai are de nici unele, și nici părinți, se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287.
      surse: DLRLC
    • Nu mai avea băiatul nici cu ce să vie-napoi acasă. CARAGIALE, O. III 39.
      surse: DLRLC
    • Am auzit că ai o furcă de aur, care toarce singură. CREANGĂ, P. 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Complementul este un abstract; uneori cu determinări introduse prin prepoziții.
      surse: DLRLC 7 exemple
      exemple
      • A avea o idee.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Ai dreptate, bădie Neculăieș... De unde să știi dumneata ce-aștept eu? SADOVEANU, P. M. 45.
        surse: DLRLC
      • Avea o părere proastă despre el, cu totul pe nedrept. CAMIL PETRESCU, U. N. 26.
        surse: DLRLC
      • Țara are nevoie de tihnă. DELAVRANCEA, A. 55.
        surse: DLRLC
      • Trebuie întîi să omorîm pe zmeu, fiul zmeoaicei, căci, pînă va fi acesta deasupra pămîntului, pace de el nu veți avea. ISPIRESCU, L. 195.
        surse: DLRLC
      • Împărăteasa a avut de grijă și pentru aceasta. ISPIRESCU, L. 107.
        surse: DLRLC
      • popular Nu știu dacă ai la știință ori ba. CREANGĂ, P. 313.
        surse: DLRLC
    • figurat Să avem iertare, stăpîne! CREANGĂ, P. 204.
      surse: DLRLC
    • Complementul indică un raport de rudenie, de prietenie sau altfel de raporturi sociale; uneori aceste complemente sunt introduse prin prepoziția «de».
      surse: DLRLC 7 exemple
      exemple
      • Am un comandant energic.
        surse: DLRLC
      • Mi s-au dus în pribegie doi feciori ce-am avut. SADOVEANU, N. P. 7.
        surse: DLRLC
      • Avere-ai azi și dumneata Nepoți, să-ți zică: moșu... Aveai cui spune la povești Cu împăratul Roșu. GOGA, P. 33.
        surse: DLRLC
      • Acela va avea fata de nevastă. RETEGANUL, P. IV 73.
        surse: DLRLC
      • Își alese... un ogar, să-l aibă de tovarăș. ISPIRESCU, L. 297.
        surse: DLRLC
      • Pardon, răspunse șireata cu un zîmbet nevinovat; nu știam că... avea musafiri. NEGRUZZI, S. 227.
        surse: DLRLC
      • reflexiv reciproc Nea Toma și nea Costea se au prieteni de cînd jucau leapșa împreună. TEATRU, 188.
        surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de la», precizează proveniența obiectului posedat.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci. ISPIRESCU, L. 215.
        surse: DLRLC
      • Îmbracă-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tată-tău. CREANGĂ, P. 215.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de» arată destinația obiectului posedat.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • S-o aibi de zestre pe cînd te-i mărita. SBIERA, P. 207.
        surse: DLRLC
      • Să prinzi vreo fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie eliptic Ce am eu de acolo?.
      surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune verbală A avea asemănare = a se asemăna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asemăna
    • 1.6. locuțiune verbală A avea bucurie = a se bucura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucura
    • 1.7. locuțiune verbală A avea o dorință = dori
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. locuțiune verbală A avea o ceartă = a se certa.
      surse: DLRLC sinonime: certa dori un exemplu
      exemple
      • Se vede că a avut vreo ceartă cu soră-sa. ISPIRESCU, L. 5.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu mai ai scăpare din mîna mea! ISPIRESCU, L. 223.
        surse: DLRLC
    • 1.10. locuțiune verbală A avea nădejde = nădăjdui
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pot să am nădejde în voi? CREANGĂ, P. 20.
        surse: DLRLC
    • 1.11. locuțiune verbală A avea (un) vis = visa
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vis frumos avut-am noaptea. EMINESCU, O. I 80.
        surse: DLRLC
    • 1.12. locuțiune verbală A avea în cinste = cinsti
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ciocnesc un pahar cu cazacii, a căror sabie și galoane roșii le au în mai mare cinste. RUSSO, O. 102.
        surse: DLRLC
    • 1.13. locuțiune verbală A avea trebuință = a-i trebui.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu am trebuință să mai descriu mulțămirea ce ne-a pricinuit acest concert original la miezul nopții. ALECSANDRI, C. 43.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.15. (Cu privire la creații ale spiritului omenesc) A fi autorul a...
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vasile Alecsandri are multe piese de teatru.
        surse: DLRLC
    • 1.16. (De obicei în legătură cu o determinare locală sau temporală) A exista, a se afla (în posesia, în preajma, în mediul cuiva).
      surse: DLRLC sinonime: exista 2 exemple
      exemple
      • Aveți pe acolo astfel de cărți?
        surse: DLRLC
      • Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. EMINESCU, O. I 137.
        surse: DLRLC
      • 1.16.1. În legătură cu o determinare locală indică poziția unor obiecte în raport cu cineva sau ceva.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ia ce-ți place din ceea ce am dinainte. ISPIRESCU, L. 384.
          surse: DLRLC
  • exemple
    • Ai un leu de la mine dacă îmi spui.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Cine-o zice «Nițu vine» Are-un galben de la mine. TEODORESCU, P. P. 305.
      surse: DLRLC
  • 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Am un ceas de răgaz.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Nu-i chip oare... să am un ceas tihnit cînd mă întorc la mine acasă de la treburi? SADOVEANU, N. F. 43.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A avea ac de cojocul cuiva.
      surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A avea loc.
      surse: DLRLC
    • 3.3. expresie A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post.
      surse: DEX '98 DLRLC
    • 3.4. expresie A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.).
      surse: DEX '98 DLRLC
    • 3.5. expresie A avea vreme (sau timp) = a dispune de timp, a fi liber sau disponibil (pentru a face ceva).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Acum, lasă-mă! n-am vreme. Îmi spui cînd mă întorc. DAVIDOGLU, M. 10.
        surse: DLRLC
      • Avem vreme să aducem alte răsaduri, am murmurat eu. SADOVEANU, N. F. 33.
        surse: DLRLC
      • Împăratul nici n-avea vreme să se minuneze. ISPIRESCU, L. 390.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie A avea (ceva) pe mână.
      surse: DLRLC
    • 3.7. expresie A avea (ceva) la îndemână.
      surse: DLRLC
    • 3.8. expresie A avea zile.
      surse: DLRLC
    • 3.10. expresie A (nu) avea zile bune (cu cineva).
      surse: DLRLC
    • 3.11. locuțiune verbală A avea (ceva) la dispoziție.
      surse: DLRLC
    • 3.12. A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Are un doctor bun.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Are păzitor la cireadă un cîine. ISPIRESCU, U. 55.
        surse: DLRLC
  • 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Blocul are două etaje.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Casa are patru etaje.
      surse: DLRLC
    • În frunte șapca avea cîteva litere. DUMITRIU, B. F. 6.
      surse: DLRLC
    • Avea Ileana ochi de soare și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122.
      surse: DLRLC
    • Scorpia... este mai rea decît soră-sa și are trei capete. ISPIRESCU, L. 6.
      surse: DLRLC
    • De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut... știu că am avea ce asculta! CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
    • Cu privire la calități psihice:
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • A avea talent. Are memorie bună. Nu are răbdare de loc.
        surse: DLRLC
      • Ar trebui să ai mai multă judecată. SADOVEANU, N. F. 33.
        surse: DLRLC
      • De ai curaj să mai mergi, poți s-o întrebi pe dînsa. ISPIRESCU, L. 358.
        surse: DLRLC
      • În acel echipagiu dinapoi era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • În mână avea un buchet.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • În brațul drept Avea flori albe, dragi odoare, Și flori avea la-ncingătoare, Și-n mînă flori, și flori la piept, Și însăși ea era o floare. COȘBUC, P. II 258.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie A avea în mână (și) pâinea și cuțitul.
      surse: DLRLC
    • 5.2. expresie A avea drag pe cineva sau (reflexiv reciproc) a se avea dragi = a (se) iubi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iubi 3 exemple
      exemple
      • Ei, acum ghicește singur De te am eu drag ori nu? COȘBUC, P. I 178.
        surse: DLRLC
      • El o avea foarte dragă, ca ochii din cap. SBIERA, P. 169.
        surse: DLRLC
      • reflexiv reciproc Vai bădiță, dragi ne-avem; Ne-am lua, nu ne putem. MARIAN, O. II 199.
        surse: DLRLC
    • 5.3. expresie reflexiv A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Se avea bine, ca frații. ISPIRESCU, U. 34.
        surse: DLRLC
      • Cu nimenea-n lume nu se aveau bine. PANN, P. V. II 96.
        surse: DLRLC
    • 5.4. expresie reflexiv A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dușmăni
    • 5.5. expresie A avea (pe cineva) în de bine = a privi (pe cineva) cu ochi buni.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mihai... chemă la sine pe Grigore Mako, fratele lui George, ostaș curajos și acesta, dar mai dulce la caracter decît frate-său și pe care-l avea în de bine, fiindu-i foarte credincios. BĂLCESCU, O. II 302.
        surse: DLRLC
    • 5.6. A fi îmbrăcat cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: purta 2 exemple
      exemple
      • Avea un pantalon de blană.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Avea haină albă.
        surse: DLRLC
    • 5.7. expresie A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare).
      surse: DLRLC DLRM
    • 5.8. expresie figurat A avea (ceva) în gând sau în minte, pe suflet (sau la sufletul său), pe conștiință, pe cap; a avea (pe cineva) la inimă (sau, familiar, la stomac).
      surse: DLRLC
  • 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Bara are 2 m.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Un zid având doi metri înălțime.
      surse: DLRLC
    • Știuca... avea cel puțin șase kilograme. SADOVEANU, N. F. 103.
      surse: DLRLC
    • l-am spus că ești un copil, că nu ai decît cincisprezece ani. CAMIL PETRESCU, 57.
      surse: DLRLC
    • Dinainte [în trăsură] era un om bălan, ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Supărarea acum nu avea margini. RETEGANUL, P. V 20.
        surse: DLRLC
  • 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: simți 6 exemple
    exemple
    • A avea foame.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Are o foame de lup.
      surse: DLRLC
    • Toți avea milă de ea. ISPIRESCU, L. 309.
      surse: DLRLC
    • Dragostea ce el [Mihai Viteazul] arată că are pentru popoarele învinse... BĂLCESCU, O. II 271.
      surse: DLRLC
    • Are ciudă pe alta. ȘEZ. I 157.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde ș-o nuia, Cum să n-am inimă-rea: Eu iubesc, altul mi-o ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 383.
      surse: DLRLC
    • 7.1. expresie Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat?
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Arald, ce însemnează pe tine negrul port?... Ce ai? EMINESCU, O. I 97.
        surse: DLRLC
      • [Păcală:] Ce ai astăzi, măi Tîndală, de ești așa supărat? ALECSANDRI, T. 161.
        surse: DLRLC
    • 7.2. expresie familiar A (nu) avea (nici) pe dracul.
      surse: DLRLC
    • 7.3. expresie N-are nimic! = nu i s-a întâmplat niciun rău.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 7.4. expresie N-are nimic! = n-are nicio importanță.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă gîndeam: s-a supărat Miai pe mine, dar n-are nimic, acuma are să mă cheme să-i tai și porcul lui și gata, are să-i treacă supărarea. PREDA, Î. 99.
        surse: DLRLC
    • 7.5. expresie A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • De aveți ceva cu noi, răspundeți! SEVASTOS, N. 114.
        surse: DLRLC
      • Eu nu știu ce are cu mine. RETEGANUL, P. II 57.
        surse: DLRLC
    • 7.6. A suferi (de o boală).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suferi 2 exemple
      exemple
      • Are pojar.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Are scarlatină... Are bătăi de inimă.
        surse: DLRLC
  • 8. (În legătură cu procese ale gândirii) A-i trece (ceva) prin minte, a fi preocupat de...
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am o idee. Are gânduri multe.
      surse: DLRLC
  • 9. Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 9.1. A trebui să...
      surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Are de făcut cumpărături.
        surse: DEX '09
      • Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam, Dar era-n zori și eu voiam Să-ntreb cum a dormit. COȘBUC, P. I 94.
        surse: DLRLC
      • De cîte ori avea cîte ceva greu de făcut, chema calul. ISPIRESCU, L. 149.
        surse: DLRLC
      • Să știi de la mine ce ai să faci cînd vei ajunge acolo! CREANGĂ, P. 170.
        surse: DLRLC
      • Ce avui a mai vedea! PANN, P. V. I 99.
        surse: DLRLC
      • 9.1.1. expresie Al doilea verb este subînțeles:
        surse: DLRLC
        • 9.1.1.1. Am examen = trebuie să dau un examen.
          surse: DLRLC
        • 9.1.1.2. Am o conferință = trebuie să țin o conferință.
          surse: DLRLC
        • 9.1.1.3. Am ședință = trebuie să asist la o ședință.
          surse: DLRLC
      • 9.1.2. expresie A avea de furcă cu cineva (sau ceva).
        surse: DLRLC
      • 9.1.3. expresie A avea de lucru cu cineva (sau ceva).
        surse: DLRLC
    • 9.2. (În formă negativă) A fi destul să...
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • N-are decât să spună și se va face.
        surse: DEX '09
      • N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace. EMINESCU, O. I 121.
        surse: DLRLC
    • 9.3. (În formă negativă) A nu putea să...
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • N-are ce zice.
        surse: DEX '09
      • N-am a mă plînge de nimic. ISPIRESCU, L. 12.
        surse: DLRLC
      • Ia mai sfîrșește o dată cu lupul cela, altăceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123.
        surse: DLRLC
    • 9.4. rar A fi în drept.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să faci tocmală că după ce ți-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu. CREANGĂ, P. 146.
        surse: DLRLC
    • 9.5. expresie eliptic N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 9.6. expresie A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva).
      surse: DLRLC
    • 9.7. expresie N-are a face!
      surse: DLRLC
  • 10. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A (nu) ști, a (nu) putea, a (nu) găsi (cum..., când..., unde..., cine..., ce...).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: găsi putea ști 6 exemple
    exemple
    • Are ce să facă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Toți rămaseră de rușine, căci n-avură ce le face. ISPIRESCU, L. 380.
      surse: DLRLC
    • Multe sînt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege. CREANGĂ, A. 100.
      surse: DLRLC
    • Harap-Alb, nemaiavînd ce zice, mulțămește. CREANGĂ, P. 223.
      surse: DLRLC
    • N-avea cui să lese moștenirea urii lui. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC
    • Ea-i răspunde: n-am ce face. ALECSANDRI, P. P. 240.
      surse: DLRLC
    • 10.1. expresie A (nu) avea de ce.
      surse: DLRLC
    • 10.2. expresie N-aveți pentru ce.
      surse: DLRLC
    • 10.3. expresie A (nu) avea când.
      surse: DLRLC
    • 10.4. expresie A (nu) avea cum.
      surse: DLRLC
    • 10.5. expresie A (nu) avea unde, a (nu) avea de unde.
      surse: DLRLC
    • 10.6. unipersonal A fi, a se găsi cineva (să facă ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • N-are cine să-l mângâie.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • N-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15.
        surse: DLRLC
      • Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate. CREANGĂ, A. 17.
        surse: DLRLC
      • Jele-i, doamne, cui i-i jele, Jele-i, doamne, codrului, De armele hoțului, Că le plouă și le ninge Și n-are cine le-ncinge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 288.
        surse: DLRLC
      • popular (În formă personală) Ăst lucru l-aș face-ndată, Dar n-am cine să mă bată. PANN, P. V. I 107.
        surse: DLRLC
  • 11. Are valoare de verb auxiliar:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 11.1. Servește la formarea perfectului compus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • A venit.
        surse: DEX '09
      • Eu am luat-o fără drum în sus. BENIUC, V. 7.
        surse: DLRLC
      • Bine ați venit sănătoși! ISPIRESCU, L. 1.
        surse: DLRLC
      • Mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toți spărieții. CREANGĂ, P. 186.
        surse: DLRLC
      • popular poetic Nepoate, mai văzut-ai pietre nestimate așa de mari? CREANGĂ, P. 217.
        surse: DLRLC
      • popular poetic Juratu-m-am și mă jor (=jur). JARNÍK-BÎRSEANU, D. 74.
        surse: DLRLC
    • 11.2. Servește la formarea modului optativ-condițional.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ar veni.
        surse: DEX '09
      • Dacă m-ați fi anunțat, aș fi putut merge, căci terminasem lucrarea.
        surse: DLRLC
      • Așa ați vrea voi... să-și rupă oamenii coastele. DUMITRIU, B. F. 7.
        surse: DLRLC
    • 11.3. Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar.
      surse: DEX '09 DLRLC 7 exemple
      exemple
      • Au să vină.
        surse: DEX '09
      • Cînd voi izbi o dată eu cu barda, Această stîncă are să se crape. BENIUC, V. 7.
        surse: DLRLC
      • Cînd ai s-ajungi doctorul lor [al mașinilor]... ai să știi să umbli cu orice fel de mașini. PAS, Z. I 307.
        surse: DLRLC
      • Curînd aveți să mă plîngeți; în van aveți să mă chemați; de unde m-oi duce, nu mă mai întorc. SADOVEANU, N. F. 7.
        surse: DLRLC
      • Aveți să mergeți! RETEGANUL, P. III 9.
        surse: DLRLC
      • Avem să dăm peste o primejdie mare. ISPIRESCU, L. 6.
        surse: DLRLC
      • D-apoi dacă n-oi ști eu, cine altul are să știe? CREANGĂ, P. 299.
        surse: DLRLC
    • 11.4. (În construcții perifrastice) A urma să...
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Aici avea să se ridice o fabrică. Avea să se înscrie la cursurile serale.
        surse: DLRLC
      • În revărsatul zorilor avea să plece din nou. BART, E. 255.
        surse: DLRLC