CHIȘIȚĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. S) (Smocul de păr de la) glezna calului. A: Și cură sîngile pînâ în chișița calului. IT 1778, 6^v; cf. IT 1778, 10^r; IT SEC. XVIII, 145^v. C: Kishiczĕ. AC, 346. Cura sîngele oaminilor pînă în chișiță pre porțile cetăției. IT 1714, 35^v; cf. IT 1748, 194^v; IT 1779, 174^v. Etimologie: scr. kičica, bg. kitčica.