Definiția cu ID-ul 919541:

ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. A atribui cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren. O mică parte a țărănimii romîne și maghiare... fusese împroprietărită la 1864. IST. R.P.R. 436. – Pronunțat: -pri-e-.