3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚURLUÍT s. n. v. țârlâit.

ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi.

ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi.

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi.

țârlâi2 vi [At: ALECSANDRI, T. 141 / V: ~lăi, țurlui / Pzi: 3 țârlâie / E: fo] 1 (D. instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase. 2 (D. instrumentiști) A cânta făcând ca instrumentele să țârlâie (1) Si: (fam) a scârțâi. 3 (D. păsări) A scoate sunete prelungi (și ascuțite). 4 (Mun; îe) A-i ~ (cuiva) urechea A-i țiui (cuiva) urechea.

țârlâi1 i [At: ALR II, 6 202/414 / V: țurlui / E: fo] Cuvânt care imită sunetul ciocârliei.

țârlâit sn [At: VLAHUȚĂ, N. 111 / V: țurluit / Pl: ~uri / E: țârlâi2] 1-2 Țârlâitură (1-2).

ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ȚÎRLÎÍ, țî́rlîi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A produce sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cînta în acest fel. Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țirlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331. A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. (În forma țîrlăi) Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91. – Variante: țîrlăí, țurluí vb. IV.

ȚÎRLÎÍT, țîrlîituri, s. n. Faptul de a țîrlîi și rezultatul lui. (Atestat în forma țurluit) În apropiere, un cîne nervos... însoțește c-un urlet prelung și sfîșietor țurluitul flașnetei. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: țurluít s. n.

A ȚÂRLÂÍ țârlâi intranz. pop. (despre instrumente muzicale sau despre interpreți) A produce sunete ascuțite și neplăcute. /Onomat.

ȚÂRLÂÍT ~uri n. 1) v. a ȚÂRLÂI. 2) Sunet caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care țârlâie. /v. a țârlâi

țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele].

arată toate definițiile

Intrare: țurluit
țurluit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârlâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârlâi
  • țârlâire
  • țârlâit
  • țârlâitu‑
  • țârlâind
  • țârlâindu‑
singular plural
  • țârlâie
  • țârlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârlâi
(să)
  • țârlâi
  • țârlâiam
  • țârlâii
  • țârlâisem
a II-a (tu)
  • țârlâi
(să)
  • țârlâi
  • țârlâiai
  • țârlâiși
  • țârlâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârlâie
(să)
  • țârlâie
  • țârlâia
  • țârlâi
  • țârlâise
plural I (noi)
  • țârlâim
(să)
  • țârlâim
  • țârlâiam
  • țârlâirăm
  • țârlâiserăm
  • țârlâisem
a II-a (voi)
  • țârlâiți
(să)
  • țârlâiți
  • țârlâiați
  • țârlâirăți
  • țârlâiserăți
  • țârlâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârlâie
(să)
  • țârlâie
  • țârlâiau
  • țârlâi
  • țârlâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârlăi
  • țârlăire
  • țârlăit
  • țârlăitu‑
  • țârlăind
  • țârlăindu‑
singular plural
  • țârlăie
  • țârlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârlăi
(să)
  • țârlăi
  • țârlăiam
  • țârlăii
  • țârlăisem
a II-a (tu)
  • țârlăi
(să)
  • țârlăi
  • țârlăiai
  • țârlăiși
  • țârlăiseși
a III-a (el, ea)
  • țârlăie
(să)
  • țârlăie
  • țârlăia
  • țârlăi
  • țârlăise
plural I (noi)
  • țârlăim
(să)
  • țârlăim
  • țârlăiam
  • țârlăirăm
  • țârlăiserăm
  • țârlăisem
a II-a (voi)
  • țârlăiți
(să)
  • țârlăiți
  • țârlăiați
  • țârlăirăți
  • țârlăiserăți
  • țârlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârlăie
(să)
  • țârlăie
  • țârlăiau
  • țârlăi
  • țârlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurlui
  • țurluire
  • țurluit
  • țurluitu‑
  • țurluind
  • țurluindu‑
singular plural
  • țurluie
  • țurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurlui
(să)
  • țurlui
  • țurluiam
  • țurluii
  • țurluisem
a II-a (tu)
  • țurlui
(să)
  • țurlui
  • țurluiai
  • țurluiși
  • țurluiseși
a III-a (el, ea)
  • țurluie
(să)
  • țurluie
  • țurluia
  • țurlui
  • țurluise
plural I (noi)
  • țurluim
(să)
  • țurluim
  • țurluiam
  • țurluirăm
  • țurluiserăm
  • țurluisem
a II-a (voi)
  • țurluiți
(să)
  • țurluiți
  • țurluiați
  • țurluirăți
  • țurluiserăți
  • țurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • țurluie
(să)
  • țurluie
  • țurluiau
  • țurlui
  • țurluiseră
Intrare: țârlâit
țârlâit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârlâit
  • țârlâitul
  • țârlâitu‑
plural
  • țârlâituri
  • țârlâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârlâit
  • țârlâitului
plural
  • țârlâituri
  • țârlâiturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurluit
  • țurluitul
  • țurluitu‑
plural
  • țurluituri
  • țurluiturile
genitiv-dativ singular
  • țurluit
  • țurluitului
plural
  • țurluituri
  • țurluiturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârlâi țârlăi țurlui

  • 1. rar (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într-un colț, oltenește. CARAGIALE, O. I 331.
      surse: DLRLC
    • A doua zi boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141.
      surse: DLRLC
    • Și se bucură tot satul, Vin feciori din cătănie; Sprinten țîrlăie tilinca Și-i atîta veselie. GOGA, P. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

țârlâit țurluit

  • 1. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În apropiere, un cîne nervos... însoțește c-un urlet prelung și sfîșietor țurluitul flașnetei. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi țârlâi
    surse: DEX '98 DEX '09