2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țurțulău2[1] smn vz țurțurău corectată

  1. În original, greșit tipărit: țurșulău2 LauraGellner

țărțalău[1] sm vz țurțalău

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: țărțălău LauraGellner

țurțalău sm [At: ALEXI, W. / V: ~țăl~, ~țul~, țâr~, țârțăl~, țărțăl~[1] / Pl: ~ăi / E: ns cf țurțur1] 1 (Trs; Mar; și cu determinarea „de gheață”) Țurțur1 (1). 2 (Trs) Țurțur1 (4). 3 (Reg; lpl) Ciucuri la haine Si: (reg) țurțuri (9). 4 (Reg; pan; lpl) Țurțur1 (12). 5 (Bot; reg; lpl) Căldărușe (Aquilegia vulgaris). 6 (Trs; mpl; șîs țurțalăii mieilor, țurțălăi de ploaie) Măzăriche.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: țărțalău LauraGellner

țurțurău [At: MAT. DIALECT. I, 271 / V: ~ulău (Pl: ~uleie sn), țuț~ (Pl: țuțuraie sn) smn / Pl: ~ăi sm / E: țurțur1 + -ău] (Trs) 1 sm Țurțur1 (1). 2 sn (Îf țurțulău, țuțurău) Cascadă (1). 3 sn (Îaf) Izvor mic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țurțalắu, țurțalắi, s.m. (reg.) 1. țurțur. 2. ciucuri. 3. amenți de alun.

țurțurắu, țurțurắi, s.n. (reg.) izvor mic; cascadă.

Intrare: țurțalău
țurțalău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurțalău
  • țurțalăul
  • țurțalău‑
plural
  • țurțalăi
  • țurțalăii
genitiv-dativ singular
  • țurțalău
  • țurțalăului
plural
  • țurțalăi
  • țurțalăilor
vocativ singular
plural
țârțalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârțălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurțălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurțulău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țurțurău
țurțurău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurțulău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuțurău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)