2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUHĂÍ, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

ȚUHĂÍ, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

țohăi v vz tiohăi[1] corectată

  1. În original: vz țuhăi, care te trimite la tiohăi LauraGellner

ȚUHĂÍ, țuhăiesc, vb. IV, Tranz. (Regional) A purta de colo pînă colo, a pune la munci grele; a hărțui. Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154.

țuhăì v. Mold. a maltrata: îi țuhăește mai rău decât pe vite CR. [Origină necunoscută].

țúhăĭ și -ĭésc v. tr. (imit. după vre-o interj. *țu, ța, ho). Nord. Fam. Pun la muncă prea grea, port prea mult: soldațiĭ aŭ fost țuhăițĭ răŭ în războĭ, aĭ țuhăit răŭ haĭna asta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuhăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiésc, imperf. 3 sg. țuhăiá; conj. prez. 3 să țuhăiáscă

țuhăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiésc, imperf. 3 sg. țuhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țuhăiáscă

Intrare: țuhăire
țuhăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuhăire
  • țuhăirea
plural
  • țuhăiri
  • țuhăirile
genitiv-dativ singular
  • țuhăiri
  • țuhăirii
plural
  • țuhăiri
  • țuhăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țuhăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuhăi
  • țuhăire
  • țuhăit
  • țuhăitu‑
  • țuhăind
  • țuhăindu‑
singular plural
  • țuhăiește
  • țuhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuhăiesc
(să)
  • țuhăiesc
  • țuhăiam
  • țuhăii
  • țuhăisem
a II-a (tu)
  • țuhăiești
(să)
  • țuhăiești
  • țuhăiai
  • țuhăiși
  • țuhăiseși
a III-a (el, ea)
  • țuhăiește
(să)
  • țuhăiască
  • țuhăia
  • țuhăi
  • țuhăise
plural I (noi)
  • țuhăim
(să)
  • țuhăim
  • țuhăiam
  • țuhăirăm
  • țuhăiserăm
  • țuhăisem
a II-a (voi)
  • țuhăiți
(să)
  • țuhăiți
  • țuhăiați
  • țuhăirăți
  • țuhăiserăți
  • țuhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuhăiesc
(să)
  • țuhăiască
  • țuhăiau
  • țuhăi
  • țuhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuhăi

  • 1. regional A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hărțui plictisi sâcâi un exemplu
    exemple
    • Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154.
      surse: DLRLC

etimologie: