2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țugări vt [At: ARVINTE, TERM. 173 / Pzi: ~resc / E: țug2 + -ări] (Reg) 1 A trage bușteni din pădure și a-i transporta cu carul. 2 A scoate butucii de prin prăpăstii și a-i trage lângă drum. 3 A da dramul la vale lemnelor tăiate.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țugărí, țugărésc, vb. IV (reg.) a trage și a transporta buștenii din pădure.

țugărí, țugăresc, vb. tranz. – (reg.) A trage buștenii la vale cu ajutorul vitelor; a cărăuși. – Din germ. ziehen „a trage, a remorca” (Gh. Pop, 1971: 87); din țug „vagonet, garnitura” (< germ. Zug) + suf. -ări (MDA).

țugărí, țugăresc, vb. tranz. – A trage buștenii la vale cu ajutorul vitelor; a cărăuși. – Din germ. ziehen „a trage, a remorca” (Gh. Pop 1971: 87); Posibil din țug „vagonet, garnitura” (< germ. Zug) + -ări.

Intrare: țugărit
țugărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugărit
  • țugăritul
  • țugăritu‑
  • țugări
  • țugărita
plural
  • țugăriți
  • țugăriții
  • țugărite
  • țugăritele
genitiv-dativ singular
  • țugărit
  • țugăritului
  • țugărite
  • țugăritei
plural
  • țugăriți
  • țugăriților
  • țugărite
  • țugăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: țugări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țugări
  • țugărire
  • țugărit
  • țugăritu‑
  • țugărind
  • țugărindu‑
singular plural
  • țugărește
  • țugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țugăresc
(să)
  • țugăresc
  • țugăream
  • țugării
  • țugărisem
a II-a (tu)
  • țugărești
(să)
  • țugărești
  • țugăreai
  • țugăriși
  • țugăriseși
a III-a (el, ea)
  • țugărește
(să)
  • țugărească
  • țugărea
  • țugări
  • țugărise
plural I (noi)
  • țugărim
(să)
  • țugărim
  • țugăream
  • țugărirăm
  • țugăriserăm
  • țugărisem
a II-a (voi)
  • țugăriți
(să)
  • țugăriți
  • țugăreați
  • țugărirăți
  • țugăriserăți
  • țugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • țugăresc
(să)
  • țugărească
  • țugăreau
  • țugări
  • țugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)