2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuca sf [At: RETEGANUL, CH. 149 / Pl: ~te / E: țuca] (Reg) Sărutare.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc.

ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. (Regional) A săruta. Haide, mîndră, să te țuc, Că mîne mă duc la plug. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 476.

A ȚUCÁ țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc

Intrare: țucată
țucată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țucat (part.)
țucat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucat
  • țucatul
  • țucatu‑
  • țuca
  • țucata
plural
  • țucați
  • țucații
  • țucate
  • țucatele
genitiv-dativ singular
  • țucat
  • țucatului
  • țucate
  • țucatei
plural
  • țucați
  • țucaților
  • țucate
  • țucatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuca

etimologie:

  • țoc
    surse: DEX '09 DEX '98