2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țuțuroaie sf vz țuțuroi

ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi1. 2. (Pop.) Robinet. 3. S. n. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.

țuțuroi sn [At: H XIV, 235 / V: ~rloi sn, ~oaie (Pl și: ~) sf, țurț~ sn / Pl: ~oaie, ~ sm / E: țuțur1 + -oi] 1 (Olt; Mun; și cu determinarea „de gheață”) Țurțur1 (1). 2 (Olt; Mun) Jgheab pe care curge apa de la izvor sau de la cișmea. 3 (Olt; Mun; pex) Cișmea. 4 (Olt; Mun; pex) Robinet. 5 (Olt; Mun) Gurgui la urcior. 6 (Olt; Mun) Cioc la cană. 7 (Olt; Mun) Orificiu la ciutură, prin care se poate bea apă. 8 (Olt) Șiroi1. 9 (Olt; îe) A ploua cu ~ A ploua foarte tare. 10 (Olt) Cascadă mică.

ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi. 2. (Pop.) Robinet. 3. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi.

ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. Șiroi. Paparudă, rudă, Vino de mă udă... Cu găleata plină, Ploile să vină... Cu apă de ploaie, Tot cu țuțuroaie. ȘEZ. I 155.

țuțúr și țuțuróĭ n., pl. oaĭe (din aceĭașĭ răd. cu cĭucĭur, țîrîĭ ș. a.). Olt. Cĭucĭur de lemn pe care se scurge un izvor (bijoĭ, cĭuroĭ, țîrloĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuțurói (pop.) s. n., pl. țuțuroáie

țuțurói s. n., pl. țuțuroáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUȚURÓI s. v. robinet, țurțur.

Intrare: țuțuroaie
țuțuroaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țuțuroi
țuțuroi substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuroi
  • țuțuroiul
  • țuțuroiu‑
plural
  • țuțuroaie
  • țuțuroaiele
genitiv-dativ singular
  • țuțuroi
  • țuțuroiului
plural
  • țuțuroaie
  • țuțuroaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuțuroi

etimologie:

  • Țurțur + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09