2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. (Reg.) A se cocoța. [Pr.: -tu-ia] – Din țuțui.

țuțuia1 [At: HELIADE, V. XXVI/5 / V: ~ui / Pzi: țuțui / E: țuțui1] (Reg) 1 vt A da formă ascuțită Si: a ascuți (1). 2 vr A se cocoța (2).

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.

ȚUȚUIÁ, țúțui, vb. I. Refl. (Regional) A se cocoța. Necăjită, se țuțuie pe coama unui zid. La TDRG.

2) țugúĭ și -ĭéz, a v. tr. (d. țuguĭ 1). Lungesc orĭ înalț în formă de țuguĭ: Țiganu îșĭ țuguĭase buzele de poftă privind friptura; a țuguĭa o casă, un cozonac. – Și țuțúĭ, cucuĭ, cocoț.

2) țuțúĭ și -ĭéz, V. țuguĭez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țuțuiá (a se ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 se țúțuie/se țuțuiáză, 1 pl. ne țuțuiém; conj. prez. 3 să se țúțuie/să se țuțuiéze; ger. țuțuíndu-se

țuțuiá vb., ind. prez. 1 sg. țúțui/țuțuiéz, 1 pl. țuțuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. țúțuie/țuțuiéze; ger. țuțuínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUȚUIÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

țuțuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țuțuiá, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.

Intrare: țuțuiere
țuțuiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuiere
  • țuțuierea
plural
  • țuțuieri
  • țuțuierile
genitiv-dativ singular
  • țuțuieri
  • țuțuierii
plural
  • țuțuieri
  • țuțuierilor
vocativ singular
plural
Intrare: țuțuia
țuțuia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțuia
  • țuțuiere
  • țuțuiat
  • țuțuiatu‑
  • țuțuind
  • țuțuindu‑
singular plural
  • țuțuie
  • țuțuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțui
(să)
  • țuțui
  • țuțuiam
  • țuțuiai
  • țuțuiasem
a II-a (tu)
  • țuțui
(să)
  • țuțui
  • țuțuiai
  • țuțuiași
  • țuțuiaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțuie
(să)
  • țuțuie
  • țuțuia
  • țuțuie
  • țuțuiase
plural I (noi)
  • țuțuiem
(să)
  • țuțuiem
  • țuțuiam
  • țuțuiarăm
  • țuțuiaserăm
  • țuțuiasem
a II-a (voi)
  • țuțuiați
(să)
  • țuțuiați
  • țuțuiați
  • țuțuiarăți
  • țuțuiaserăți
  • țuțuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțuie
(să)
  • țuțuie
  • țuțuiau
  • țuțuia
  • țuțuiaseră
țuțuia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțuia
  • țuțuiere
  • țuțuiat
  • țuțuiatu‑
  • țuțuind
  • țuțuindu‑
singular plural
  • țuțuia
  • țuțuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțuiez
(să)
  • țuțuiez
  • țuțuiam
  • țuțuiai
  • țuțuiasem
a II-a (tu)
  • țuțuiezi
(să)
  • țuțuiezi
  • țuțuiai
  • țuțuiași
  • țuțuiaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțuia
(să)
  • țuțuieze
  • țuțuia
  • țuțuie
  • țuțuiase
plural I (noi)
  • țuțuiem
(să)
  • țuțuiem
  • țuțuiam
  • țuțuiarăm
  • țuțuiaserăm
  • țuțuiasem
a II-a (voi)
  • țuțuiați
(să)
  • țuțuiați
  • țuțuiați
  • țuțuiarăți
  • țuțuiaserăți
  • țuțuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțuia
(să)
  • țuțuieze
  • țuțuiau
  • țuțuia
  • țuțuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuțuia

etimologie:

  • țuțui
    surse: DEX '09 DEX '98