7 definiții pentru țuțuian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUȚUIÁN, țuțuieni, s. m. (Reg.) Cioban ardelean. [Pr.: -țu-ian] – Țuțui + suf. -an.

ȚUȚUIÁN, țuțuieni, s. m. (Reg.) Cioban ardelean. [Pr.: -țu-ian] – Țuțui + suf. -an.

țuțuian [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 39 / Pl: ~ieni / E: țuțui1 + -ean] (Reg; dep) 1 sm Nume dat de munteni și de moldoveni ciobanilor ardeleni Si: (reg) țurlac. 2 a (Pex) Mojic.

ȚUȚUIÁN, țuțuieni, s. m. Cioban transilvănean (v. mocan); (depreciativ) om de rînd (v. țopîrlan). Iaca țuțuianu... și-o pus livreaua. ALECSANDRI, T. I 136.

țuțuian m. cioban din Ardeal: Moș Nichifor țuțuianul CR. [După țuțuiul sau moțul ce-i cade pe frunte].

țuțuĭán m., pl. ĭenĭ (d. țuțuĭ, var. din țuguĭ, adică „om cu căcĭula țuguĭată saŭ moțată”. D. rom. saŭ mrom. cĭucĭulĭan, cĭocîrlan, vine ngr. tsutsulĭános, cĭocîrlan, adică „moțat”. Cp. cu mrom. cĭucĭulă, pisc, și drom. cĭocoĭ). Cĭoban din regiunea Sibiuluĭ (CL. 1912, 123) saŭ Ardelean în general (ca moș Nichifor coțcaru al luĭ Creangă). Fig. Mold. Țopîrlan, om de un aspect rustic: ce țuțuĭan! V. zaporojan și marangoz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuțuián (reg.) s. m., pl. țuțuiéni

țuțuián s. m., pl. țuțuiéni

Intrare: țuțuian
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuian
  • țuțuianul
  • țuțuianu‑
plural
  • țuțuieni
  • țuțuienii
genitiv-dativ singular
  • țuțuian
  • țuțuianului
plural
  • țuțuieni
  • țuțuienilor
vocativ singular
  • țuțuianule
  • țuțuiene
plural
  • țuțuienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuțuian

etimologie:

  • Țuțui + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09