5 definiții pentru țopăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură.

ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură.

ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țopăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri

țopăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. țopăitúrii; pl. țopăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOPĂITU s. țopăială, țopăit, (înv.) săltare.

Intrare: țopăitură
țopăitură substantiv feminin
  • silabație: țo-pă-i-tu-ră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopăitu
  • țopăitura
plural
  • țopăituri
  • țopăiturile
genitiv-dativ singular
  • țopăituri
  • țopăiturii
plural
  • țopăituri
  • țopăiturilor
vocativ singular
plural

țopăitură

etimologie:

  • Țopăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09