3 intrări

21 de definiții

ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.) Scorțar1. Țoii, cintezoii și pițigoii, toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181.

ȚOI2, țoiurî, s. n. Păhărel avînd forma unei sticluțe cu gîtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu (v. ciocan); conținutul unui asemenea păhărel. Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. – Variantă: țui (SLAVICI, N. I 294) s. n.

țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri

țoi1 (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țóii

țoi (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țóii

țoi (păhărel) s. n., pl. țóiuri

ȚOI s. v. scorțar, țiclean.

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)

ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință)

ȚOI1 ~ m. reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. /Onomat.

ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec.

țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ.

țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

țui, țuiuri s. n. (er.) penis.

Intrare: țoi (pasăre)
țoi1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țoi țoiul
plural țoi țoii
genitiv-dativ singular țoi țoiului
plural țoi țoilor
vocativ singular
plural
Intrare: țoi (păhărel)
țoi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țoi țoiul
plural țoiuri țoiurile
genitiv-dativ singular țoi țoiului
plural țoiuri țoiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țui țuiul
plural țuiuri țuiurile
genitiv-dativ singular țui țuiului
plural țuiuri țuiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: țoi
țoi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

țoi (pasăre)

etimologie:

țoi (păhărel) țui

  • 1. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocan (păhărel) puțoi 3 exemple
    exemple
    • Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240.
      surse: DLRLC
    • Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234.
      surse: DLRLC
    • La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133.
        surse: DLRLC

etimologie: