2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țocnit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: țocni] (Mun) Zgomot produs prin lovire, spargere etc.

țocnit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: țocni] (Mun) 1 Plesnit2. 2 (Îe) A fi ~ la cap A nu avea putere de judecată. 3 (Îae) A fi aiurit.

țocni [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pzi: ~nesc / E: țoc1] 1 vt (Mun) A țicni (1). 2 vt (Cu complementul „paharele”) A ciocni în semn de urare. 3 vt (Buc; d. păsări) A lovi cu ciocul. 4 vt (Pop; d. șerpi) A mușca. 5 vt (Mun; fig) A produce dureri vii, ascuțite, de scurtă durată prin corp. 6 vrr (Mun) A se săruta zgomotos.

ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.

ȚOCNÍ, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țocní, țocnésc, vb. IV (reg.) 1. a lovi un obiect, a ciocni. 2. a produce dureri. 3. a săruta cu zgomot.

Intrare: țocnit
țocnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țocnit
  • țocnitul
  • țocnitu‑
  • țocni
  • țocnita
plural
  • țocniți
  • țocniții
  • țocnite
  • țocnitele
genitiv-dativ singular
  • țocnit
  • țocnitului
  • țocnite
  • țocnitei
plural
  • țocniți
  • țocniților
  • țocnite
  • țocnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țocni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țocni
  • țocnire
  • țocnit
  • țocnitu‑
  • țocnind
  • țocnindu‑
singular plural
  • țocnește
  • țocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țocnesc
(să)
  • țocnesc
  • țocneam
  • țocnii
  • țocnisem
a II-a (tu)
  • țocnești
(să)
  • țocnești
  • țocneai
  • țocniși
  • țocniseși
a III-a (el, ea)
  • țocnește
(să)
  • țocnească
  • țocnea
  • țocni
  • țocnise
plural I (noi)
  • țocnim
(să)
  • țocnim
  • țocneam
  • țocnirăm
  • țocniserăm
  • țocnisem
a II-a (voi)
  • țocniți
(să)
  • țocniți
  • țocneați
  • țocnirăți
  • țocniserăți
  • țocniseți
a III-a (ei, ele)
  • țocnesc
(să)
  • țocnească
  • țocneau
  • țocni
  • țocniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țocni

  • 1. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
      surse: DLRLC

etimologie: