12 definiții pentru țobâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țobâc sm [At: DDRF / V: (Pl și: ~âce) sf, ~bic (Pl: țobâci), țâbic sm, țiboa sf, țăbuc, țâmbuc sm / Pl: ~âci / E: ns cf țoabă, cibuc] 1 (Ent; Mol; Trs) Țoabă (1). 2 (Ent; Trs; îf țiboacă) Viespe-de-drumuri (Pompilus viaticus). 3 (Buc) Epitet pentru o persoană (mai ales pentru un copil) cu purtări îndrăznețe, supărătoare.

ȚOBẤC, țobâci, s. m. (Entom.; reg.) Țoabă.

ȚOBÎ́C, țobîci, s. m. (Regional) Țoabă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țobấc, țobấci, s.m. (reg.) 1. țânțar mic, negru; țoabă. 2. viespe-de-drumuri. 3. epitet pentru cineva îndrăzneț, supărător.

Intrare: țobâc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țobâc
  • țobâcul
  • țobâcu‑
plural
  • țobâci
  • țobâcii
genitiv-dativ singular
  • țobâc
  • țobâcului
plural
  • țobâci
  • țobâcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țobâc

etimologie: