2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țivlitoare f. fluier de ademenit păsări.

țiflitor, ~oare a, sf vz țivlitor

țivlitor, ~oare [At: STAMATI, V. 559/38 / V: țifl~ / Pl: ~i, ~oare / E: tivli + -itor] (Reg) 1 a (D. glas, sunete) Ascuțit, subțire. 2 a (D. glas, sunete) Șuierător. 3 sf Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor păsări, ademenindu-le pentru a le prinde. 4 sf Țivlică (1).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țivlitor adj. m., pl. țivlitori; f. sg. și pl. țivlitoare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țivlitoare, țivlitori, s.f. (reg.) fluier de ademenit păsări.

Intrare: țivlitoare
țivlitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țivlitoare
  • țivlitoarea
plural
  • țivlitori
  • țivlitorile
genitiv-dativ singular
  • țivlitori
  • țivlitorii
plural
  • țivlitori
  • țivlitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: țivlitor
țivlitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țivlitor
  • țivlitorul
  • țivlitoru‑
  • țivlitoare
  • țivlitoarea
plural
  • țivlitori
  • țivlitorii
  • țivlitoare
  • țivlitoarele
genitiv-dativ singular
  • țivlitor
  • țivlitorului
  • țivlitoare
  • țivlitoarei
plural
  • țivlitori
  • țivlitorilor
  • țivlitoare
  • țivlitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)