2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țiricuță sf vz țâricuță

țâricuță sfs [At: BĂNUȚ, T. P. 102 / V: țăr~, țir~ / E: țârucă + -uță] (Reg) 1-6 Țârică (șhp) (1-6). 7 (Îlav) O ~ Puțin.

ȚÎRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țîrică. (Atestat în forma țiricuță) Să mai bem o țiricuță Pîn’ ce-a fi soare-n luncuță. MARIAN, NU. 682. – Variantă: țiricúță s. f.

ȚÂRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țârică.

Intrare: țiricuță
țiricuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâricuță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâricuță
  • țâricuța
plural
genitiv-dativ singular
  • țâricuțe
  • țâricuței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiricuță
  • țiricuța
plural
genitiv-dativ singular
  • țiricuțe
  • țiricuței
plural
vocativ singular
plural

țâricuță țiricuță

  • 1. Diminutiv al lui țârică.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Să mai bem o țiricuță Pîn’ ce-a fi soare-n luncuță. MARIAN, NU. 682.
      surse: DLRLC

etimologie: