2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țipoi3 v vz țipui

țipui [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: (reg) ~poi, ~ia / Pzi: ~esc, țipui / E: ns cf țipa1] 1 vi (Trs; Olt) A țipa1 (1). 2 vtf A face pe cineva să țipe, chinuindu-l. 3 vi A țipa1 (10). 4 vr (Olt; d. porci) A guița. 5 vtf (Olt; d. porci) A face să guițe.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țipuí, țipuiésc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița.

Intrare: țipuire
țipuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipuire
  • țipuirea
plural
  • țipuiri
  • țipuirile
genitiv-dativ singular
  • țipuiri
  • țipuirii
plural
  • țipuiri
  • țipuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țipui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipui
  • țipuire
  • țipuit
  • țipuitu‑
  • țipuind
  • țipuindu‑
singular plural
  • țipuiește
  • țipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipuiesc
(să)
  • țipuiesc
  • țipuiam
  • țipuii
  • țipuisem
a II-a (tu)
  • țipuiești
(să)
  • țipuiești
  • țipuiai
  • țipuiși
  • țipuiseși
a III-a (el, ea)
  • țipuiește
(să)
  • țipuiască
  • țipuia
  • țipui
  • țipuise
plural I (noi)
  • țipuim
(să)
  • țipuim
  • țipuiam
  • țipuirăm
  • țipuiserăm
  • țipuisem
a II-a (voi)
  • țipuiți
(să)
  • țipuiți
  • țipuiați
  • țipuirăți
  • țipuiserăți
  • țipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipuiesc
(să)
  • țipuiască
  • țipuiau
  • țipui
  • țipuiseră
țipuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)