2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țipăi vt [At: VALIAN, V. / Pzi: ? / E: țipă1] (Îvr) A chema fluierând.

țipău3 sns [At: CIHAC, II, 709 / V: ~pei / E: nct] 1 (Buc) Lapte acru. 2 (Reg; îf țipei) Zer.

țipău2 sm [At: H III, 362 / V: ~pei / Pl: ~ăi / E: ns cf țipar1] (Iht; reg) Țipar1 (1) (Misgurnus fossilis).

țipău1 sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi, țipa sn / E: mg cipó] (Reg) 1 Pâine mică, rotundă, din făină de grâu. 2 (Reg; îe) A fi cu ~l în spate A fi cocoșat. 3 Pâinișoară turtită care se face din aluatul de pâine și care se coace în cuptor o dată cu pâinea Si: lipie. 4 Pâinișoară care se face din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: (reg) răsunoi. 5 Colac mic, în formă de cuib de pasăre, care se pune peste unul mai mare Si: (reg) pupăză.

ȚIPẮU, țipăi, s. m. (Transilv.; uneori determinat prin «de pîine») Pîine mică (din făină de grîu). Putem sta pînă voi mînca un țipău de pîne? RETEGANUL, P. III 47. Decît țipău și cu unt Și să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Și să-l mînci c-un om frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. – Variantă: țipói (MARIAN, NU. 670, ȘEZ. V 144) s. m.

ȚIPÓI s. m. v. țipău.

țipắŭ n., pl. ăĭe (ung. cipó). Trans. Franzeluță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!țipắu (reg.) s. m., art. țipắul; pl. țipắi

țipău s. n., art. țipăul; pl. țipăie


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țipắu (-áie), s. n. – Corn, chiflă. – Var. tipou, țipoi. Mag. cipó (Tiktin; Gáldi, Dict., 166). – În Trans. de N.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țipắu, țipắi, s.m. (reg.) pâine mică, franzelă; cozonac.

țipói s.m. (reg.) ardei iute; țipar.

Intrare: țipăi
țipăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țipău
țipău1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipău
  • țipăul
  • țipău‑
plural
  • țipăi
  • țipăii
genitiv-dativ singular
  • țipău
  • țipăului
plural
  • țipăi
  • țipăilor
vocativ singular
plural
țipău2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipău
  • țipăul
  • țipău‑
plural
  • țipăie
  • țipăiele
genitiv-dativ singular
  • țipău
  • țipăului
plural
  • țipăie
  • țipăielor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipoi
  • țipoiul
  • țipoiu‑
plural
  • țipoi
  • țipoii
genitiv-dativ singular
  • țipoi
  • țipoiului
plural
  • țipoi
  • țipoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țipău țipoi

  • 1. Transilvania (Uneori determinat prin «de pâine») Pâine mică (din făină de grâu).
    exemple
    • Putem sta pînă voi mînca un țipău de pîne? RETEGANUL, P. III 47.
      surse: DLRLC
    • Decît țipău și cu unt Și să-l mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Și să-l mînci c-un om frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462.
      surse: DLRLC

etimologie: