7 definiții pentru țintașă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgaci, trăgător. Iată: ești țintaș bun? CAMILAR, N. II 352. Sînteți trei voinici tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu. DELAVRANCEA, O. II 106.

ȚINTÁȘ ~i m. Persoană care țintește bine (cu o armă); ochitor. Un ~ de elită. /țintă + suf. ~aș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚINTÁȘ s. ochitor, trăgaci, trăgător. (~ de elită.)

ȚINTAȘ s. ochitor, trăgaci, trăgător. (~ de elită.)

Intrare: țintașă
țintașă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: dexonline, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintașă
  • țintașa
plural
  • țintașe
  • țintașele
genitiv-dativ singular
  • țintașe
  • țintașei
plural
  • țintașe
  • țintașelor
vocativ singular
plural