țingănire sf [At: VALIAN, V. / V: (îvr) țen~ / Pl: ~ri / E: țingăni] 1 (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal sau din sticlă) Producere a unui sunet în urma unei loviri. 2 Lovire a unui obiect din metal, din sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

țengăni v vz țingăni

țengănire sf vz țingănire

țincăni v vz țingăni

țingăni [At: KLEIN, D. 442 / V: ~ncă~, (înv) țen~ / Pzi: ~nesc / E: țing¹ + -ăni] 1 vi (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal, din sticlă etc.) A produce un sunet în urma unei loviri Si: a suna, a zdăngăni. 2-3 vti A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

ȚĂNCĂNÍ vb. IV v. țingăni.

ȚINGĂNÍ, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăní vb. IV.

țingăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țingănésc

țăncăní, țăncănésc, vb. IV (reg.) 1. a zăngăni, a suna (clopoței, obiecte). 2. a mărunți pământul.

țingăní, țingănésc, vb. IV (reg.) a produce sunetul unui metal, al clopotului, al unei sticle lovite; a țingăli.