2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țingănire sf [At: VALIAN, V. / V: (îvr) țen~ / Pl: ~ri / E: țingăni] 1 (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal sau din sticlă) Producere a unui sunet în urma unei loviri. 2 Lovire a unui obiect din metal, din sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

țengănire sf vz țingănire

țingăni [At: KLEIN, D. 442 / V: ~ncă~, (înv) țen~ / Pzi: ~nesc / E: țing1 + -ăni] 1 vi (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal, din sticlă etc.) A produce un sunet în urma unei loviri Si: a suna, a zdăngăni. 2-3 vti A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

ȚĂNCĂNÍ vb. IV v. țingăni.

ȚINGĂNÍ, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăní vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țingăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țingănésc


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țăncăní, țăncănésc, vb. IV (reg.) 1. a zăngăni, a suna (clopoței, obiecte). 2. a mărunți pământul.

țingăní, țingănésc, vb. IV (reg.) a produce sunetul unui metal, al clopotului, al unei sticle lovite; a țingăli.

Intrare: țingănire
țingănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țingănire
  • țingănirea
plural
  • țingăniri
  • țingănirile
genitiv-dativ singular
  • țingăniri
  • țingănirii
plural
  • țingăniri
  • țingănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țingăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țingăni
  • țingănire
  • țingănit
  • țingănitu‑
  • țingănind
  • țingănindu‑
singular plural
  • țingănește
  • țingăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țingănesc
(să)
  • țingănesc
  • țingăneam
  • țingănii
  • țingănisem
a II-a (tu)
  • țingănești
(să)
  • țingănești
  • țingăneai
  • țingăniși
  • țingăniseși
a III-a (el, ea)
  • țingănește
(să)
  • țingănească
  • țingănea
  • țingăni
  • țingănise
plural I (noi)
  • țingănim
(să)
  • țingănim
  • țingăneam
  • țingănirăm
  • țingăniserăm
  • țingănisem
a II-a (voi)
  • țingăniți
(să)
  • țingăniți
  • țingăneați
  • țingănirăți
  • țingăniserăți
  • țingăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țingănesc
(să)
  • țingănească
  • țingăneau
  • țingăni
  • țingăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăncăni
  • țăncănire
  • țăncănit
  • țăncănitu‑
  • țăncănind
  • țăncănindu‑
singular plural
  • țăncănește
  • țăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăncănesc
(să)
  • țăncănesc
  • țăncăneam
  • țăncănii
  • țăncănisem
a II-a (tu)
  • țăncănești
(să)
  • țăncănești
  • țăncăneai
  • țăncăniși
  • țăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăncănește
(să)
  • țăncănească
  • țăncănea
  • țăncăni
  • țăncănise
plural I (noi)
  • țăncănim
(să)
  • țăncănim
  • țăncăneam
  • țăncănirăm
  • țăncăniserăm
  • țăncănisem
a II-a (voi)
  • țăncăniți
(să)
  • țăncăniți
  • țăncăneați
  • țăncănirăți
  • țăncăniserăți
  • țăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăncănesc
(să)
  • țăncănească
  • țăncăneau
  • țăncăni
  • țăncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țingăni țăncăni

etimologie: