2 intrări

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țihlă2 sf vz țiclă1

SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.[1] corectată

  1. În original țîhlă. gall

SÍLHĂ s. f. v. sihlă.

sahelbe sf vz sihlă[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz sihilă LauraGellner

salbă2 sf vz sihlă[1] corectată

  1. În original: vz silhă, care te trimite la cuv. sihlă LauraGellner

sălhă[1] sf vz sihlă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită incorect: silhă LauraGellner

sâlhă[1] sf vz sihlă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta silhă, consemnată în definiția principală de 2 ori — LauraGellner

sâluă[1] sf vz sihlă corectată

  1. În original, tipărit greșit: sâlnă. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: țihlă
țihlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sihlă
  • silabație: si-hlă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihlă
  • sihla
plural
  • sihle
  • sihlele
genitiv-dativ singular
  • sihle
  • sihlei
plural
  • sihle
  • sihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silhă
  • silha
plural
  • silhe
  • silhele
genitiv-dativ singular
  • silhe
  • silhei
plural
  • silhe
  • silhelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâhlă
  • țâhla
plural
  • țâhle
  • țâhlele
genitiv-dativ singular
  • țâhle
  • țâhlei
plural
  • țâhle
  • țâhlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țihlă
  • țihla
plural
  • țihle
  • țihlele
genitiv-dativ singular
  • țihle
  • țihlei
plural
  • țihle
  • țihlelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehelbă
  • sehelba
plural
  • sehelbe
  • sehelbele
genitiv-dativ singular
  • sehelbe
  • sehelbei
plural
  • sehelbe
  • sehelbelor
vocativ singular
plural

sihlă silhă țâhlă țihlă sehelbă

  • 1. Pădure deasă de copaci tineri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hățiș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48.
      surse: DLRLC
    • În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215.
      surse: DLRLC
    • Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: