9 definiții pentru țigmandău țigmanda țigmandane țigmăndău țigmândău țimândău țugmandău țugmândău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țigmandău sn [At: ALIL 1983-1984, 464 / V: ~mân~ (Pl: țigmândăuri, țigmândaie), ~măn~, țimân~, ~da (Pl: țigmanadale[1]), ~dane sfp, țug~, țugmân~ / Pl: ~ri, ~daie / E: ns cf țigmanău] (Mol) 1 Vârf ascuțit și înalt de deal, de munte, pietros, de obicei neîmpădurit. 2 Muchie ascuțită de munte. 3 Stâncă ascuțită.

  1. Acest plural, posibil greșit tipărit în loc de țigmandale LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țigmandắu, țigmandáie, s.n. (reg.) vârf ascuțit de deal de munte.

Intrare: țigmandău
țigmandău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmandău
  • țigmandăul
  • țigmandău‑
plural
  • țigmandaie
  • țigmandaiele
genitiv-dativ singular
  • țigmandău
  • țigmandăului
plural
  • țigmandaie
  • țigmandaielor
vocativ singular
plural
țigmanda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigmandane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigmăndău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigmândău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țimândău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țugmandău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țugmândău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)