5 definiții pentru țigmău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țigmău s vz țicmău

ȚIGMẮU s. n. (Regional) Vîrf de deal sau de munte. A răcnit din țigmău, cît a putut. I. CR. VII 252.

ȚIGMẮU s. n. (Reg.) Vârf de deal sau de munte. – V. țiclău.

țiclắŭ n., pl. ăĭe (ung. szikla, stîncă, care e înrudit cu sas. zickle. Cp. și cu Ceahlăŭ, un pisc în Mold., cu Țicăŭ, o mahala pe o rîpă a Ĭașilor, cu țigăŭ, și cu cĭocălăŭ). Nord (Dac. 3, 747). Pisc de munte. Momic, holm mic. – În Trans. țiglăŭ (BSG. 1928, 130 și 136). Și țigmăŭ (Nț.).

Intrare: țigmău
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmău
  • țigmăul
  • țigmău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • țigmău
  • țigmăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigmău

etimologie:

  • vezi țiclău
    surse: DLRM