10 definiții pentru țiglar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle1 sau care acoperă clădirile cu țiglă1. – Țiglă1 + suf. -ar.

țiglar1 [At: POLIZU / V: (rar) țeg~ / Pl: ~i / E: țiglă1 + ar] 1 sm Persoană care face țigle1 (1). 2 sm Lucrător care acoperă casele cu țiglă1 (1). 3-4 sm, a (Ban) Cărămidar.

țiglar3 sn [At: TEAHA, C. N. 277 / E: ns cf țiglă2] (Trs; csc) Resturi de vreascuri, de fructe de proastă calitate.

țiglar2 sm [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~i / E: ns cf țiglean] (Mun) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape, probabil țiclean (1).

ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle1 sau care acoperă clădirile cu țiglă1. – Țiglă + suf. -ar.

ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Lucrător care face țigle sau care acoperă clădirile cu țiglă.

ȚIGLÁR ~i m. 1) rar Persoană care face țigle. 2) rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu țiglă. 3) înv. Negustor de țiglă. /țiglă + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țiglár (ți-glar) s. m., pl. țiglári

țiglár s. m. (sil. -glar), pl. țiglári

Intrare: țiglar
  • silabație: ți-glar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiglar
  • țiglarul
  • țiglaru‑
plural
  • țiglari
  • țiglarii
genitiv-dativ singular
  • țiglar
  • țiglarului
plural
  • țiglari
  • țiglarilor
vocativ singular
  • țiglarule
  • țiglare
plural
  • țiglarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țiglar

etimologie: