3 definiții pentru țicleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țicleu sn vz țiclău1


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țicléu, țiclaie, (țiclă, țiclău, țiclu, țiclei, țiglău, țâclă), s.n. – (reg.; arh.) Stâncă foarte ascuțită, vârf de deal, pisc, culme. ♦ (top.) Țâcla, deal în Băiuț; Țâclău, deal în Baba; Țiclei, deal în Rohia; La țiclu, deal în Cupșeni (Vișovan, 2008). Toponim în Odești (Codru): Țicleu, deal alungit între două pâraie care se întâlnesc (Odobescu, 1973); și Rohia (Lăpuș): Țiclei (Țiglău, Ciclău, Țicui, Chicera) „numele unui bot de deal așezat între Valea Ursului și Valea Parâncului” (Birdaș, 1994: 46): „Zdeară puii șoimului / Pă țiclele ptétrilor” (Țiplea, 1906: 501). ♦ (onom.) Țicle, Țiclea, nume de familie (28 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din țiclă (< magh. szikla „stâncă”) (DEX, MDA); poate proveni din traco-dacicul kikela „cap” (Birdas, 1994); posibil cuv. autohton (Philippide).

țicléu, țiclaie, (țiclă, țiclău), s.n. – Stâncă foarte ascuțită, vârf de deal, pisc. Atestat ca toponim în Odești (Codru): Țicleu, deal alungit între două pâraie care se întâlnesc (Odobescu 1973) și Rohia (Lăpuș): Țiclei (Țiglău, Ciclău, Țicui, Chicera) „numele unui bot de deal așezat între Valea Ursului și Valea Parâncului” (Birdaș, 1994, 46): „Zdeară puii șoimului / Pă țiclele ptetrilor” (Țiplea 1906: 501). – Din magh. szikla „stâncă” (DEX); Poate proveni din traco-dacicul kikela „cap” (Birdas 1994).

Intrare: țicleu
țicleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.