2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țiba i vz țibă

ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba.

ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba.

ți i [At: ALECSANDRI, T. 657 / V: ~ba, țaba, ciba / S și: ți-bă / E: fo cf ucr циба, mg csiba] (Mol; Trs) Cuvânt cu care se alungă câinii Si: marș.

ȚÍBĂ interj. Cuvînt cu care se alungă cîinii. Țibă Hormuz, na! Balan, nea! Zurzan; dați-vă-n lături. CREANGĂ, P. 147.

ȚÍBĂ interj. (se folosește pentru a alunga câinii). /< ucr. țiba, ung. csiba

țibă! int. Mold. de alungat câinii: țibă, cotarlă! Al. [Ung. CSIBA!].

țíbă (est), interj. de alungat cîniĭ: țibă cîne! (rut. aciba, țibă, ĭar cip-cip, interj. de chemat găinile, ca rom. puĭ-puĭ; litv. ciba-ciba, de chemat meiĭ și oile; ung. csiba, afară! sas. tsiba, cîne cĭobănesc. Bern. 1, 130). – În vest (h)odîr. V. cucĭu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țíba interj. – Afară! servește pentru a alunga cîinii. Mag. csiba „cîine” (Cihac, II, 534; Pușcariu, Dacor., I, 79), cf. rut., rus. cyba (Vasmer, III, 294).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚIBA cf. țibă, interj. adresată la cîini. 1. Țibeni s. buc. 2. Țiban olt. (Hur 92); – mold. C Ștef; 16 A I 353; Isp I1); – moșul satului Țibănești < sl. „capră” (etim. Ghibănescu, Isp IV2); Țibana s. 3. Țibanca fam. (Ard). 4. Țîbîș b. (Ard). 5. + -lea: Țiblea t.; Țiblescu, 1848 (AO XXII 78); + -eș: Țibleș t. 6. Țibăștea b. 1628 mold. (TC I 55).

Intrare: Țiba
Țiba nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țiba
Intrare: țibă
țibă interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ți
țiba interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țiba

țibă țiba

etimologie: