2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui.

ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui.

țevui vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 357 / Pzi: ~esc / E: țeavă + -ui] A înfășura firele textile de pe bobine, sculuri etc. pe țevi în vederea țesutului.

ȚEVUÍ, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece firele de bătătură de pe bobine sau sculuri pe țevi, cu ajutorul sucalei.

A ȚEVUÍ ~iésc intranz. (fire de bătătură) A depăna de pe mosoare sau sculuri pe țevi (cu ajutorul sucalei). /țeavă + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țevuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 să țevuiáscă

țevuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiésc, imperf. 3 sg. țevuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țevuiáscă

Intrare: țevuit
țevuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țevuit
  • țevuitul
  • țevuitu‑
  • țevui
  • țevuita
plural
  • țevuiți
  • țevuiții
  • țevuite
  • țevuitele
genitiv-dativ singular
  • țevuit
  • țevuitului
  • țevuite
  • țevuitei
plural
  • țevuiți
  • țevuiților
  • țevuite
  • țevuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țevui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țevui
  • țevuire
  • țevuit
  • țevuitu‑
  • țevuind
  • țevuindu‑
singular plural
  • țevuiește
  • țevuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țevuiesc
(să)
  • țevuiesc
  • țevuiam
  • țevuii
  • țevuisem
a II-a (tu)
  • țevuiești
(să)
  • țevuiești
  • țevuiai
  • țevuiși
  • țevuiseși
a III-a (el, ea)
  • țevuiește
(să)
  • țevuiască
  • țevuia
  • țevui
  • țevuise
plural I (noi)
  • țevuim
(să)
  • țevuim
  • țevuiam
  • țevuirăm
  • țevuiserăm
  • țevuisem
a II-a (voi)
  • țevuiți
(să)
  • țevuiți
  • țevuiați
  • țevuirăți
  • țevuiserăți
  • țevuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țevuiesc
(să)
  • țevuiască
  • țevuiau
  • țevui
  • țevuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țevui

  • 1. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Țeavă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09