2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țevșoa sf vz țevușoară

ȚEVȘOÁRĂ s. f. v. țevișoară.

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă.Țeavă + suf. -ișoară.

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă.Țeavă + suf. -ișoară.

țevișoa s [At: DEX / Pl: ~re / E: țeavă + -ișoară] 1-8 (Șhp) Țeavă (1, 5-7) (mică) Si: țevușoară (1-8), (rar) țevioară (1-8), țeviță (1-8), (reg) țevucă (1-8), țevuică (1-8).

țevușoa sf [At: PISCUPESCU, O. 136/3 / V: (rar) țevș~ / Pl: ~re / E: țeavă + -ușoară] 1-8 (Șhp) Țevișoară (1-8). 9 (Înv) Conduct natural care se găsește în diferite țesuturi sau organe și prin care circulă sevă, secreții etc.

ȚEVIȘOÁRĂ, țevișoare, s. f. Diminutiv al lui țeavă. (Atestat în forma țevșoară) O țevșoară de os neted, de grosimea unui condei. PISCUPESCU, O. 222. – Variantă: țevșoáră s. f.

țevușoáră (oa dift.) f., pl. e. Țeavă mică. V. canulă și pipetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre

țevișoáră s. f., g.-d. art. țevișoárei; pl. țevișoáre

Intrare: țevișoară
țevișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țevișoa
  • țevișoara
plural
  • țevișoare
  • țevișoarele
genitiv-dativ singular
  • țevișoare
  • țevișoarei
plural
  • țevișoare
  • țevișoarelor
vocativ singular
plural
țevșoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țevșoa
  • țevșoara
plural
  • țevșoare
  • țevșoarele
genitiv-dativ singular
  • țevșoare
  • țevșoarei
plural
  • țevșoare
  • țevșoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: țevușoară
țevușoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țevșoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

țevișoară țevșoară

  • 1. Diminutiv al lui țeavă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O țevșoară de os neted, de grosimea unui condei. PISCUPESCU, O. 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țeavă + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09