6 definiții pentru țesălătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țesălătu sf [At: POLIZU / V: țesel~ / Pl: ~ri / E: țesăla + -ătură] (Înv) 1-8 Țesălare (1-8). 9 Fire de păr, praf și alte impurități care rămân în țesală (1) după curățarea animalelor.

ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălat, țesălare. ♦ Fig. Bătaie.

ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălare. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din țesăla + suf. -(ă)tură.

țeselătu sf vz țesălătură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚESĂLĂTÚRĂ s. v. țesălare, țesălat.

țesălătu s. v. ȚESĂLARE. ȚESĂLAT.

Intrare: țesălătură
țesălătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țesălătu
  • țesălătura
plural
  • țesălături
  • țesălăturile
genitiv-dativ singular
  • țesălături
  • țesălăturii
plural
  • țesălături
  • țesălăturilor
vocativ singular
plural

țesălătură

etimologie:

  • țesăla + sufix -(ă)tură.
    surse: DLRM