3 definiții pentru țepuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țepuitór s. n. (arg.) Cel care ◊ „dă o țeapă”, care fură prin înșelătorie, șmenar (din țeapă + -itor; comunicat Mihaela Macovei)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ȚEPUITÓR, -OÁRE, țepuitori, -oare, s. m. și f.; adj. (Arg.) Hoț; escroc, fraudator; țepar. – Din țepui + suf. -tor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

țepuitor, țepuitori s. m. v. țepar

Intrare: țepuitor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țepuitor
  • țepuitorul
  • țepuitoru‑
plural
  • țepuitori
  • țepuitorii
genitiv-dativ singular
  • țepuitor
  • țepuitorului
plural
  • țepuitori
  • țepuitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)