44 de definiții pentru țeh țag țaghi țăf țăgur țău țâf țâfă țec țechi țed țeg țeghi țehi țeih țeihi țeit țenc țoagă țocli țof țoft țog țoghie țoic țov țuc (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țeh2 [At: MOLNAR, D. 357/8 / V: (îrg) țef, țeft, (îvr) țenc, (reg) țec, țechi, țeg, țeghi sn, țeche sf, țenchi, țed, țeit, țăf, țău (Pl: țăuri, țeie) sn, țâf, țâfă, țâflă sf, țag, țaghi, țăgur, țog, țov (Pl: țovuri) sn, țof s, țoft, țoic (Pl: țoicuri) sn, țuc s, țoa (Pl: țoguri), țoghie (Pl: țoghii), țoglie (Pl: țoglii) sf, țocli ssp / Pl: ~uri / E: săs zecha (ger Zeichen) „semn de hotar (la ogoare)”] 1 sn (Îrg) Obiect folosit pentru a marca ceva, pentru a delimita un hotar, un ogor etc. 2 sn (Îrg) Bucată de lemn folosită ca semn de hotar. 3 sn (Reg; îf țed, țăf) Răzor2 servind drept hotar și potecă între două ogoare, două proprietăți etc. 4 sn (Reg; îf țeghi, țag) Scop. 5 sn (Pop; îf țef, țeft) Par în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul acestuia Si: steajăr. 6 sn (Pop; îlav) La țeft La momentul potrivit. 7 sn (Pop; îe) A ieși (sau a scoate) la țeft A da în vileag. 8 sn (Îvr; îf țenc) Cadran solar Si: gnomon. 9 sn (Trs; îf țov) Bucată lungă de lemn Si: bâtă. 10 sn (Trs; Mol; îf țog) Prăjină pe care o au ciobanii. 11 sn (Trs; Mol; îf țuc) Prăjină cu cârlig la vârf pe care o folosesc ciobanii pentru a prinde oile Si: cață1 (1). 12 sn (Reg; îf țău) Băț cu care se măsoară țuica în butoi. 13 sn (Trs; îf țov) Băț împodobit cu dantele și panglici, purtat la nuntă. 14 sn (Reg; îf țăf) Furcă de tors. 15 sf (Reg; îf țeche) Băț de undiță. 16 sf (Reg; îf țoghie) Undiță. 17 sn (Reg; îf țec) Cui de lemn în care se fixează cârma plutei. 18 sn (Reg; îf țenchi) Cui de care se leagă pluta la mal. 19 sf (Reg; îf țoghie) Țeapă (14). 20 sn (Reg; lpl; îf țocli) Stâlpi care se pun, ca element de susținere, la colțurile caselor țărănești Si: pop1, săgeată. 21 sf (Olt; Mun; îf țoghie, țoglie) Armă de luptă. 22 sf (Olt; Mun; îaf) Lance. 23 sf (Olt; Mun; îaf) Săgeată. 24 sn (Pop; îf țeft) Orcic. 25 sn (Reg; îf țoft) Verigă de metal care leagă orcicul de crucea căruței. 26 sn (Reg; îf țeg, țăit) Nuia de lemn mlădios și subțire pârlită în foc și răsucită sau sârmă groasă, uneori împletită, folosită la legatul bârnelor unei plute între ele. 27 sn (Reg; îf țeit, țenchi) Gânj (1) făcut dintr-un copac subțire, pârlit în foc și răsucit, sau pripon care servea la ancoratul plutei la mal. 28 sn (Reg; îf țoft) Șoldar. 29 sn (Reg; îcs) De-a țăful Joc de copii în care se scot cu bățul cantități mici de pământ din gaura celui care este trimis să aducă țurca1 (1) aruncată de ceilalți. 30 sn (Reg; îcs) De-a mingea-n țog Joc de copii în care participanții se înșiră de-a lungul unei linii și bat pe rând mingea aruncată de un jucător aflat de cealaltă parte a liniei și care încearcă să o prindă. 31 sn (Reg; îf țog) Loc anumit spre care trebuie să fugă cel care a bătut mingea la oină Si: (reg) țel (4). 32 sn (Reg; îf țechi; îe) A fi în țechi A se afla la bătaie, în cadrul jocului de oină. 33 sn (Ban; îf țoic, țoagă) Groapă în pământ la jocul de copii numit de-a poarca. 34 sn (Înv; îf țef, țeft) Punct de plecare al unei acțiuni. 35 sn (Înv; îaf) Centru (al unei acțiuni). 36 sn (Înv; îf țeft; îe) A fi la țeft A se afla într-o poziție-cheie, de care depinde totul. 37 sn (Înv) Moment culminant, decisiv. 38 sn (Înv) Capăt. 39 sn (Înv) Scop2.
corectată

țeh1 sn [At: (a. 1703), IORGA, S. D. X, 253 / V: ~i, țeih, țeihi, țef (Pl: ~i), țeft / Pl: ~uri / E: ger Zeche, mg céh] (Îrg) Breaslă de meșteșugari.

arată toate definițiile

Intrare: țeh
țeh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țaghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăgur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țâfă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țed
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țeg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țeghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țehi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țeih
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țeihi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țeit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țenc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F96)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoa
  • țoaga
plural
  • țoguri
  • țogurile
genitiv-dativ singular
  • țogi
  • țogii
plural
  • țoguri
  • țogurilor
vocativ singular
plural
țocli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țof
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoft
  • țoftul
  • țoftu‑
plural
  • țofturi
  • țofturile
genitiv-dativ singular
  • țoft
  • țoftului
plural
  • țofturi
  • țofturilor
vocativ singular
plural
țog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țoghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țoic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)