6 definiții pentru țeft


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țeft1 sn vz țeh1

țeft n. 1. par în mijlocul ariei; 2. cureaua dela crucea trăsurei; 3. Fig. centru de acțiune, stăpânire: până ce primiseră de veste cei dela țeft ISP.; 4. moment deciziv: îl găsi somnul tocmai la țeft POP. [Origină necunoscută].

țef(t) n., pl. urĭ (rus. ceh, d. germ. zeche, breaslă). Munt. vest. Paru din mijlocu ariiĭ (steajăr). Fig. Centru, loc de acțiune: ceĭ de la țeft. A scoate la țeft, a scoate la lumină, la iveală. – În Trans. țeh, breaslă (după ung. céh). V. țanc, vileag.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țeft (-turi), s. n.1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. țef, țeh. Sb., rus., ceh. „corporație”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” și corporație. Cuvînt înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țeft s.n. (înv. și reg.) 1. par în mijlocul ariei. 2. cureaua de la crucea trăsurii. 3. (fig.) centru, stăpânire. 4. moment decisiv.

Intrare: țeft
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeft
  • țeftul
  • țeftu‑
plural
  • țefturi
  • țefturile
genitiv-dativ singular
  • țeft
  • țeftului
plural
  • țefturi
  • țefturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)