3 definiții pentru țef


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țef2 sn vz țeh2

țef(t) n., pl. urĭ (rus. ceh, d. germ. zeche, breaslă). Munt. vest. Paru din mijlocu ariiĭ (steajăr). Fig. Centru, loc de acțiune: ceĭ de la țeft. A scoate la țeft, a scoate la lumină, la iveală. – În Trans. țeh, breaslă (după ung. céh). V. țanc, vileag.

Intrare: țef
țef
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.